sâmbătă, 8 mai 2010

Magna cum Laude

Si ce demonstratie de surprize ! Intiparita-mi fie mintea pe acea piatra ce vorbeste singura,doar pentru ea."Du-te-n Iad", spune ea.Si daca Iadul ti se pare frumos,traieste in mine,covor de amintiri...

Reinvie mareata chitara sub apusul soarelui,staruind in intuneric sunetul ei subtire,sunetul ei amutit de atatea valuri tandre,dar ucigase,ce izbesc stanca din mine.Albastrul decazut,mi-am pus toata speranta in tine Verde de smarald.Dar ce tampenie ! Stiam ca realitatea mascheaza un intreg labirint de ciudatenii incontrolabile ca si un tsunami.Lasa-l sa distruga,sa demoralizeze.Ce ai putea face ca sa-l opresti ?Nimic.

Sper ca reincarnarea mea sa aiba loc intr-un uragan.Scurt dar dur,infiorator...as renega atatea vieti,si poate m-as simti bine. Cum sa te fac sa intelegi,cer masacrat,viata nu este o succesiune de urgente,de "acum"-uri,este o tabla alba imbracata in scris negru violet de genul " De ce as face-o?".Cand vei intelege asta,da ploaia si peste mine,limpezeste-ma...

Ridic o diploma inspre tine,o hartie simpla,cu inscriptii pretioase.O meriti ? In niciun caz,dar te imblanzesc cu ea,te fac sa stralucesti mult superior aurei tale nemernice...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu