duminică, 22 august 2010

Scoate-ti haina

Mii de clipe disperate - de cand n-am mai asternut nimic.Si sute de ganduri lasate de izbeliste in gropi intregi de fier,metal ars dezlantuite in jurul unor culori aspre,ascunse in soapte.Si totusi pot sangera,cand luna inca plina de operatii vinde un zambet fals omenirii - aceasta magma ce se roade singura intr-un abis negru,atat de negru incat niciodata nu o sa ma mai tem pentru viata mea,cat timp sunt prins in aceeasi gloata de zombii in care m-am nascut.Papusi manevrate cu atata maiestrie de papusar,atata sudoare lasata in urma lor,atata lemn risipit degeaba,ele tot nu se misca perfect.

Si deci vrei sa te joci ! Zici ca vrei sa ma vezi mort.Dar cuvintele ce vin dintre buzele tale uscate se ineaca in nori,si dezlantuie in jurul meu un intreg sir de gesturi incontrolabile.Ah,sculptura perfecta,cauta-te mai adanc,esti la fel de frumoasa ca in exterior ? Scoate-ti haina,las-o pe cuier,priveste-o si arde-o.

Groznic se arata cerul in noaptea asta.Va ploua,poate furtuna te va zdruncina,inima ta neagra merita cu desavarsire un cutremur,sa ti-o darame din piept,sa-i alunge cerneala intunecata spre gura de canalizare.Caci si viata cere un anumit dar simbolic de razbunare,caci eu ma razbun pe ceea ce n-am avut,pe cuvintele tale de parca nimic nu s-ar fi intamplat,de parca tot ce s-a intamplat A FOST.De parca as fi mort...Du-te dracu!

Toata prostia ta ma baga in pamant,un pamant atat de fertil incat ma ridic din nou pentru a-ti birui imaginea.Obsesia a disparut.Ce boala crunta,si nedreapta,nu i-o doresc nimanui.Acum scoate-ti haina,ai sa vezi ca o sa mori...

Dragul meu arbore albastru,imi inchei aici era ce te-a avut in varf.Spre drumuri mai bune,urez,si semnez a trecere.In final,adio !

luni, 9 august 2010

Caracterul unei grote

Zaci inconstienta sub o raza de neon ce-ti atarna oarecum soarta intre ea si intuneric.Precum fanteziile unui om bolnav te ridici inspre o ceata eterna si iti negi existenta - genul de scriere prost dispusa pe retina unor ochi prea critici , genul de razboi impotriva unei firi prea inocente,cu ochii de drac,cu pielea de inger.Iar acea vointa pe care ti-o impui tu incepe sa zaca sub un strat prea dens de mal.Camera nu-ti denota cunoastere,nici realizare,nimic ! Un vid total ce-ti ridica subconstientul la un nivel palpabil,desi tu nu-ti observi respiratia,desi respiri ! Traiesti...

Un suras straniu,de undeva de dincolo de zidul inalt si alb.Cei patru pereti erau de lungimi si latimi perfect egale.Un cub in care erai perfect centrata.Peretii aveau,insa culori diferite.Alb,negru,portocaliu si verde.Te uiti,observi.Omul observa...tu esti om.Oare ? Iti simti unghiile devenind ghiare de lup.Surasul iti inspira haita,dorul de casa,cautarea ! Dintii incovoiati si ascutiti,vampirici,iti implorau varsarea de sange.Cutreieri peretii cu labele deja pline de un puf ciudat de aspru,denoti formele unor usi.Lumina artificiala nu limpezea,ci mai rau te incurca,aratandu-ti doar culorile vag dispuse pe pereti.Usile erau numerotate intr-un mod ciudat...cu cifre dispuse invers.Dinspre fiecare usa venea cate o melodie.Toate semanau intre ele,dar nu erau aceleasi.Fiecare avea cate o nota,cate o singura nota prin care se distingea de cealalta.Alegi usa portocalie,o deschizi si intri.Imediat te sinucizi.

Zaci inconstient sub o raza de neon ce-ti atarna oarecum soarta intre ea si intuneric.Precum fanteziile unui om bolnav te ridici inspre o ceata eterna si iti negi existenta - genul de scriere prost dispusa pe retina unor ochi prea critici , genul de razboi impotriva unei firi prea inocente,cu ochii de drac,cu pielea de inger.Iar acea vointa pe care ti-o impui tu incepe sa zaca sub un strat prea dens de mal.Camera desi iti denota cunoastere,iti respinge realizarea.Un vid ce-ti ridica subconstientul la un nivel palpabil,desi tu nu-ti observi respiratia,desi respiri ! Traiesti...

Un miros grotesc,dar si suav in acelasi timp te cheama inspre el.Un frison pe maduva spinarii si un suras macabru iti umple fata deja crispata.Mirosul iti inspira putrezire,blana uda si mult noroi.Ti-era sete.Cauti in jur putina apa.Nimic.Dar totusi,vezi ! Te uiti atent si observi peretii colorati diferit care aveau usi cu numere ciudate.Nu cunosteai numerele,nu le intelegeai,dar le vedeai perfect,le simteai perfect.Pe usa portocalie era scris un mesaj pe care nu-l puteai descifra,dar alegi sa nu iesi pe ea,deoarece mesajul acela era taiat cu o bara sangerie,ti-era frica ! Instinctul te duce inspre usa alba.Mori innebunit,inecat intr-o mare de alb imaculat.

...Traiesti !

Nu simti,nu auzi,nu vezi.Orb ,surd si mut in acelasi timp.O simpla frunza ce adie sub un vand static,fara sa poata observa,fara sa poata respinge sau admite ceva.Cu unicul picior te taresti inspre labirintul simplu ce te inconjura,apesi o clanta,insa aceasta frigea,si o lasi descoperita,fara sa deschizi usa.Erai inconjurat de pereti,ii simti egali,dar nu poti spune cu certitudine.Ajungi la o usa care nu-ti da niciun sentiment.Negrul te imbiba in creatia lui lugubra,iti da aripi dar in curand ti le va si taia,si vei ajunge un simbol icarian adormit in smoala...

... Traiesti !

Desi nu te simti ca si cum ai trai.Oasele te dor iar ochii iti curg in cascade infinite.Parul cade palid peste umerii puternici,desi fata,ai stiut mereu cum sa te descurci.Obscuritatea intunericului nu te da batuta.Te dezbraci pentru a-ti lega hainele si masura lungimea incaperii.Auzi sunete morbide,mirosuri ciudate dispuse vag,venind de peste tot ! Nu le bagi in seama,doar esti aparata de ziduri - comoditate !Solul iti parea ceva moale,o laguna vascoasa in care tu stai,si te ia cu fiori.Observi usile,observi semnele de interzicere si deci nu incerci.Singura usa ce stagna in mijlocul peretelui verde iti parea potolita.Parca din spatele ei nu se auzea nimic.Te imbraci.Un proces infinit de scurgere a timpului - o pierdere considerabila de energie dat fiind faptul ca esti pe moarte.Cancerul te macina.Tu te macini si mai mult.Incerci usa.O lumina atotcuprinzatoare te sperie,nu te lasi inglobata de ea si te ascunzi intr-un colt al camerei dar prea tarziu.Numai capul ce ti se mai misca contorsionat,restul corpului,natura !

...Traiesti !

Desi nu te simti de parca as trai.Nu prea ai aer si gustul de praf iti irita gatul.Vezi o adunatura de usi ce provin din patru pereti de culori diferite .Detalii...detalii...detalii ! Bare sangerii,verde,portocaliu,negru si alb...senzatii halucinogene,lumina difuza...defapt raza de lumina ! Miros de sange putrezit.Alegi sa stai sa te gandesti.Nu auzi absolut nimic.Prea multa linistite..Alegi sa te pui pe jos,pe podeaua umeda,si sa dormi...

Trezeste-te in paradis !

Stinge !

Mimeaza-mi firea,varcolac al timpului meu.Caci te-am uitat de mult,caci te-am plans prea mult,caci te-am saturat cu o variatie prea mare de soapte,te-am inecat ! Incercam orice sa sting,stinge ! Stinge-ma !Orice ca sa stingi,orice ca sa ma stingi.

Si vreau sa vad un rau care cade colorat in trei culori.Orice culori.Dar sa-mi stinga becul ce inca sta aprins sub o minte inca bolnava,sub un trup inca firav.Si ce agonie imbibata in oarecare fantezie,in oarecare extaz ! Neamul vocilor ce se ascund sub tine,in tine,lacrimand.Nu am mai asternut cuvinte mizerii de mult.Parca si luna s-a schimbat,si luceafarul deja mort,chiar uitat.Si aparitia unor noi forme ale maturizarii,si sper trecerea copilariei mele.Sa moara sub pamant,o reneg ! De ce o reneg ? Nu admit slabiciuni,nu admit masti pline de praf.Pe a mea o sterg in fiecare zi.Zambeste...zambeste.

Si stinge ! Stinge-ma.