Mii de clipe disperate - de cand n-am mai asternut nimic.Si sute de ganduri lasate de izbeliste in gropi intregi de fier,metal ars dezlantuite in jurul unor culori aspre,ascunse in soapte.Si totusi pot sangera,cand luna inca plina de operatii vinde un zambet fals omenirii - aceasta magma ce se roade singura intr-un abis negru,atat de negru incat niciodata nu o sa ma mai tem pentru viata mea,cat timp sunt prins in aceeasi gloata de zombii in care m-am nascut.Papusi manevrate cu atata maiestrie de papusar,atata sudoare lasata in urma lor,atata lemn risipit degeaba,ele tot nu se misca perfect.
Si deci vrei sa te joci ! Zici ca vrei sa ma vezi mort.Dar cuvintele ce vin dintre buzele tale uscate se ineaca in nori,si dezlantuie in jurul meu un intreg sir de gesturi incontrolabile.Ah,sculptura perfecta,cauta-te mai adanc,esti la fel de frumoasa ca in exterior ? Scoate-ti haina,las-o pe cuier,priveste-o si arde-o.
Groznic se arata cerul in noaptea asta.Va ploua,poate furtuna te va zdruncina,inima ta neagra merita cu desavarsire un cutremur,sa ti-o darame din piept,sa-i alunge cerneala intunecata spre gura de canalizare.Caci si viata cere un anumit dar simbolic de razbunare,caci eu ma razbun pe ceea ce n-am avut,pe cuvintele tale de parca nimic nu s-ar fi intamplat,de parca tot ce s-a intamplat A FOST.De parca as fi mort...Du-te dracu!
Toata prostia ta ma baga in pamant,un pamant atat de fertil incat ma ridic din nou pentru a-ti birui imaginea.Obsesia a disparut.Ce boala crunta,si nedreapta,nu i-o doresc nimanui.Acum scoate-ti haina,ai sa vezi ca o sa mori...
Dragul meu arbore albastru,imi inchei aici era ce te-a avut in varf.Spre drumuri mai bune,urez,si semnez a trecere.In final,adio !
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu