Supa curgea repede pe gatlejul meu uscat. Imi doream sa se opreasca si sa ma inece,sa se mai scurga putin timp,sa mai zabovesc un moment langa tine.
Stiam ca vor fi ultima masa,ultimele minute .
Tu ai terminat demult,parca asteptai sa ma ridic,sa-mi iau saculetul cu amintiri si sa plec prin usa din spate.Iti simteam sabia nerabdarii lovind in spatele meu.Tristete,fericire...nimic nu se putea deslusi de pe chipul tau,nici macar ura,uitare.
Era in jurul orei 16:00 intr-o sambata calduroasa.Norii se lasau ascunsi in seninul zdrobitor din acea zi de mai.Caldura si inocenta inceputului verii nu erau deloc elementele din acea mica incapere.Mai degraba niste impulsuri de toamna ploioasa,neagra,singura.
Un amalgam de rataciri si nimicuri care au convins copacii sa lase anotimpul singur.Eu eram toamna,ea vlastarul infuriat pe vremea urata.
Supa s-a terminat fara sa imi dau seama,ma uitam curios sa vad daca mai este vreun strop,dar nimic.
-Pot sa fumez o tigara ?
Sta pret de cateva clipiri:
-Bine,vin si eu.
Ati simtit vreodata agonia aceea a unui capitol incheiat ? Ei bine mie imi provoca pe moment crize de ras. Se uita ciudat la mine,de parca o luasem razna,dar si ea radea.Nu intelegeti gresit,era pe fond nervos.
Tigara se scurgea ca o clepsidra blocata,intr-un ritm ba rapid,ba incet,fara nicio vorba.Balconul era inchis,iar eu vedeam cum ma ratacesc in parul ei dus in fata mea de vant.Si el incerca sa ajute.Dar tot pamantul putea sa freamate de tristete la acest ceas negru,daca ea era
fericita,toti ceilalti erau nimic.Ultimul fum ma injunghie in piept. Ma dau de langa geam si purtand o masca hotarata la suprafata ma indrept spre ghiozdan,il pun pe spate si ma indrept spre usa. Trei miscari de rotita pentru a deschide ultima data usa unei casute ce o consideram un camin pentru mine. Un loc deschis oricand pentru uitarea tuturor idioteniilor de zi cu zi. Si acum se inchidea pentru totdeauna.
Insa nu am avut puterea sa o fac,am cedat.
-Nu pot pleca...
-Care e ideea ?intreaba ea sec.
-Niciuna,pur si simplu nu pot sa plec.
-Vlad,te rog...
-Chiar nu pot ce nu intelegi ?
Controlul apusese in mine,toate sforile se taiasera,iar mintea nu era deloc lucida.
-Chiar vrei sa arzi tot ? Sa arunci la gunoi tot timpul asta ? E o nebunie ! Nu trebuie...
-Vlad,stii bine care e motivul - nu merge ! Ce vrei sa facem ?
-Nu merge ?! Zici ca ar fi fost o relatie de o saptamana !
-Te rog nu incepe.
-Ce sa nu incep ?! Tu nu vezi ? Pica tot.
Si imperiile din mine sa daramau rand pe rand,durea al naibii de tare,si nu stiam ce sa fac.Nu realizam ca orice as fi facut era un produs al unei cenuse care n-avea nici o tangenta cu Pheonix. Era doar cenusa.
-Te rog Eva !
-Acum ce faci ? Ma rogi sa stau cu tine ? Ca sa ce ? Sa fie la fel ? Daca eu nu mai vreau de ce insisti ?Vlad,te rog,lasa-ma !
-Imi vorbesti de parca as fi...
-Obsedatul ala ?
-Da.
-Semeni in momentele astea,sa stii !
De la deces interior la revolta ! Parca toate celulele din corp se razvratisera pe acea afirmatie si voiau sa explodeze sa darame tot blocul.In schimb mai apuc putin de ramura luciditatii.
-Ok,multumesc.
Ma intorc si imi pun din nou ghiozdanul in spate. Cand sa plec,ramura cedase.
-Chiar nu pot.
*
Imbulzeala oribila din curtea scolii ma enerva la culme.Neavand loc de "manevra" ma hotarasc sa o iau inca o data inaintea ta si sa intru in liceu primul.
Te smulgi din mana mea,avea sa fie ultima stransoare.
-Auzi Vlad,m-am saturat sa faci asa !
Moment de liniste,toata curtea tacea si se uita mirata.Tu stateai in mijloc nervoasa.Orbisem.Am intrat in liceu am smuls un afis deja facut praf si am fugit.
Te-am dezamagit...
Imi spui ceva,iti zic ok.Aud un pufnet nervos,ma indrept total inconstient de ceea ce fac,de ceea ce sunt in momentele alea, spre clasa.
Nu ma calmeaza nici muzica.Te vad venind la mine si incep sa tip.
Regret fiecare clipa din minutele alea,Eva,caci au insemnat sfarsitul.Cumva,am sters tot,printr-o singura scena.Si da,au fost multe de genul.
*
Monologul Violetului Sfarsit
Ce inseamna atunci cand un om isi calca demnitatea in picioare ? Ca este mort? Nu. Inseamna ca motivul pentru care s-a dezgolit de caracter este mai presus decat propria sa credinta si persoana.
Si da,tu ,erai mai importanta.Atat as fi vrut sa ma cunosti asa cum sunt eu.Dar stii bine ca tot ce se intampla in fiecare zi este o agonie pentru mine,un pumn venit din toate directiile,descompunandu-se in mii de sageti veninoase.Si oricat as scurge veninul din rani,tot ramane ceva ce se uneste cu mine.Deseori m-am pierdut de ce reprezint eu.Iar dragostea a nimerit intr-o perioada nepotrivita de data asta.
Ideea este ca eu niciodata nu am vrut sa te tin incatusata,chiar daca de multe ori catusele erau moi si placute pentru un timp.Insa eu am lasat deoparte notiunea acestui deopotriva leac si blestem, si pana la urma ti-au brazdat pielea fina .Iar pentru acele momente in plus,am pierdut tot.
*
Ma grabeam incredibil.La ora 12 trebuie sa fiu in fata la magazinul Unirea,un chin - era 11:30 si eu d-abia iesisem din dus. Autobuzul sigur prindea aglomeratie in ziua aceea de sambata iar afara ploua.Ma intalneam cu Eva si un prieten foarte bun pentru a lua un cadou pentru un majorat care era seara. Planuri peste planuri,idei peste idei.
Telefonul imi clipea intr-un mod enervant,ceea ce insemna ca am primit un mesaj.
"Te iubesc !".
Si eu te iubesc. Dar nu am credit sa iti raspund.Rad in sinea mea ,stiam ca nu are nevoie de raspuns.
In sfarsit plec de acasa rapid si o iau la pas iute spre autobuz. Din fericire il prind chiar cum ajung in statie.Un aurolac cam autist si sifilitic se apropie de mine si imi face semn daca am niste maruntis. Dau din cap ca nu si in momentul urmator se ia de o batranica si incepe sa alerge cu baticul smuls de pe capul ei prin autobuz.Ce era terifiant e ca batranica murea de ras.Adica,injuri si faci ca toate mamiferele de pe pamant cand un om te atinge neintentionat vrand sa iasa din autobuz,dar cand un nebun alearga cu baticul tau - e ceva perfect normal.Ok trecand peste,cobor la Universitate si vremea se insenineaza. Treptele le sar repede ajungand in metrou.
Ce noroc chior ! Metroul spre Unirii tocmai plecase.Bazaie telefonul : "intarzii 10 minute,scuze". Perfect ! Am timp.
E ciudat cum atunci cand esti singur si iti vezi de gandurile tale mereu vine cineva si te deranjeaza intr-un mod chiar mitocan,cerandu-ti ba o tigara,ba sfantul leu,ba sa-i comunici ora.Si mai incitant este cand vine un tiganus si face faza asta,si daca nu il satisfaci te scuipa.Ce este deja uimitor si superior oricarei inteligente insa este atunci cand acel tiganus are maxim 10 ani si te gandesti ca nu e vina lui,si te trezesti fara telefon,sau cu o baltoaca plina de cine stie cate maladii pe obraz.
In ziua aceea un vlajgan de vreo 20 de ani avea ca ustensila de taiat o geanta - un briceag ! Idiot este faptul ca acela nu are creierul nici cat un bob de mazare incat sa vada ca peronul este populat si ca manopera lui mirifica are scris "esec" pe ea din start.
Doua matahale SCORSEZE vin si ii aplica o lovitura destul de urata bietului nenorocit. Te gandesti ca la varsta aia tu ai munci daca ai fi in locul lui,dar ii stii oare povestea ca sa judeci ?
Metroul vine tarandu-se ca un sarpe in groapa lui . Ma urc si in 2 minute sunt la Unirii,ma uit la ceas : 12:18.Ma pun dupa panoul de langa McDonalds si astept.
In cateva minute Eva isi etaleaza pletele blondine ,gafaind,semn ca a alergat.
Ma saruta incet pe buze.
-Unde e Razvan ?
-Sus la magazin,hai sa mergem.
Ii zambesc , o apuc de mana si o luam incet de data asta pe scari.
Ne asteapta acolo,fumand o tigara, cel mai bun prieten al meu.
-Buna Eva .Vlad ia o casca !
Pufnesc in ras,omul este obsedat sa imi arate tot felul de formatii metal sau melodii noi ale formatiilor metal sau orice este legat de metal. Si eu il refuz deseori.
-Nu ,hai sa mergem sa cautam cadou.Imi dai diseara pe Skype daca e.Te-ai gandit la ce am putea sa ii luam ?
Urmeaza niste glume perverse si cu implicatii sexuale pe care nu le voi reproduce.
Intram in Maretul Shopping Center Wannabe Paris si in fata noastra era un magazin pe care scria mare "CADOURI" .A fost pentru noi un "sunt ceea ce cautati". Intram si vanzatoarele ,ca orice alte vanzatoare, atunci cand magazinul este gol - barfesc.
Insulta la adresa clientului intervine atunci cand acesta intra si ele continua,de parca el ar fi un nimic. Nu dau importanta,cu totii stim in ce substanta moale e scufundata Romania.Mi se pun ochii pe o sticla de vin,dar cam scumpa.AHA ! Fix langa era una la un pret decent,vin spumant insa.
Bun si ala ! Il iau si mai iau niste trabucuri care s-au dovedit a fi tutun.Iesim din magazin si ne gandim ca e cam putin.
-Ce facem ? Doar atat trei persoane ?intreb
-Mda,e cam putin ,spune Razvan.
-AAAAAAAA,uite uite tricouri din alea personalizate !
-Da buna idee iubito hai sa incercam.
Pe langa cele 10 modele de tricouri ce fac reclama amuzanta la droguri usoare,gasim unul cu "Miserupe" .Foarte tare,tipului la care mergem chiar i se potriveste ideea profunda a mesajului banal. Ne hotaram sa i-l luam pe acela.
Dupa 20 de minute de cautare intensa si completarea operatiunii "Cadou" ne retragem la McDoanlds sa mancam.Meniurile la 10 lei inca erau in picioare,si al naibii de atractive.Mancam si mergem acasa. Eu o rog sa vina cu mine pana undeva unde aveam niste treaba,apoi ne indreptam spre ea.Ne gasim un loc la masa,mancam,si apoi ne bagam in camera.
Filmul de azi nu a fost bun,insa saruturile tale m-au facut sa uit complet de el.
Ne-am aranjat,si am fugit la majorat.
Un sublim moment in timp si spatiu .Dar a fost si ultimul...
*
Monologul Albastrului Inchis
Este un chin cum tot ce simti intr-un moment,se schimba la aparitia celuilalt moment.Cauti ineditul in fiecare sclipire.Speri ca atunci cand deschizi ochii sa vezi ceva ce nu ai mai vazut. Insa eu nu iti aratam nimic de la un timp.Decat o iubire mizera uneori,plina de pete de gheata.Nu poti nega niciodata sentimentele fata de mine,iubirea,dorinta.
Dar aici a fost si problema.Nu am fost in stare niciodata sa nascocesc o bula de dor in jurul tau cu care sa iti nutresc sentimentele.Mereu am dat dovada de ceea ce nu sunt,mereu am sufocat,si nu am nicio scuza,desi scuze ar fi multe.
Caminul meu nu a fost unul fericit niciodata.Familie intortochiata,caile fiecaruia erau dominate de una impusa fortat,orice vis avea celalalt,venea altul si i-l darama.Un cosmar cu momente de razboi.O permanenta incercare de emancipare,care mereu dadea gres.O adevarata societate comunista intre cateva ziduri. Si ce as fi vrut sa scap...
Dar aceasta cale comuna m-a invatat multe.Insa as varsa toate cunostintele din mine,ca sa ma recapat.Nu eram asa,nu eram asa,nu eram asa ! Insa unui om cand ii repeti aceleasi idei mereu,acesta incepe sa se obisnuiasca,sa le accepte,desi nu sunt considerate bune de el.
Asa mi s-a intamplat mie. Insa eu aveam luciditatea necesara ca sa le razbat,insa acest razboi interior m-a schimbat mult.M-a facut recalcitrant,m-a facut un monstru,ceva ce regret.Cel mai mult.
Asta am incercat sa te fac sa intelegi...Tu ai reusit de multe ori sa ma recapeti,insa ma pierdeam usor. Am avut nevoie de o lovitura ca sa ma trezesc.Dar a fost prea tarziu,si singur nu am putut.
Dar evident,nu e suficient,pentru ca tu nu ai cum sa aprofundezi acest element important ce a fost omniprezent in mine,pentru ca tu nu ai trecut prin nimic asemanator.
Mereu am fost imbuibat cu idei de rahat,cu idei venite din alte parti,si ar fi momentul sa stii asta...Asta nu a fost vointa mea.Si ma simt mizerabil pentru asta.Pentru ca acea compatibilitate nu s-a produs din cauza ca eu nu am reusit sa conectez primul firul.
Nu tu trebuia sa faci primul pas.Eu trebuia.
Si pana sa il fac,a fost prea tarziu iar bruma de speranta din tine s-a stins.
*
Telefonul suna incontinuu.Era Eva. Tocmai ne certasem pe inca o bazaconie. Nici nu mai tin minte ce anume era.
-Voi veni azi la tine,insa vreau sa vorbim ceva foarte serios.
Inima mi-a stat in loc evident.Stiam ce e.Si mi se facuse frica.
Atunci,in ziua aceea,am uitat de orice altceva,si am fost eu.
Asteptarile erau chinuitoare,insa...dupa o frica dusa la extrem,a urmat Impacarea si cea mai frumoasa zi pe care am petrecut-o impreuna,din simplul fapt ca amandoi eram chiar noi.
Evident,nu a durat,si nu am considerat actul respectiv ca un semnal de alarma,decat pe moment.
*
Imi pare sincer rau pentru toate momentele in care ti-am dat impresia ca vreau prea mult.Imi pare rau ca nu am pretuit imbratisarea,simbolul ei.
Este primul lucru care te-a schimbat.Este prima mea mare greseala,prosteasca si involuntara.
Si eram o javra oarba in momentele alea cand tu voiai doar sa ma iubesti.
-Vlad,mi-e somn,te rog.
-OOOfff mereu ti-e somn !
-Vlad...sincer chiar vreau sa dorm.
Ma supar si ma intorc.De ce nu puteam sa te iau in brate ,sa te sarut,si sa-ti urez noapte buna ?De ce un timp indelungat am fost atat de stupid in gandire.De ce am interpretat tot ce se intampla ?De ce despicam firul in trei sute de alte fire si le analizam pe toate ?
Defectul meu cel mai profund este ca ma complic in lucruri simple.Si asta s-a schimbat brusc acum.Dar ce mai conteaza "acum" ?
Toate aceste mici piese din puzzle l-au deformat,l-au facut in plus.Si eu inteleg de ce l-ai stricat.Dar puteam sa il refacem,aici intervine confuzia mea suprema,puteam sa ne jucam cu el,sa radem si sa-l reconstruim.Uitarea insa a parut mai laindemana.Tu ai ales sa reprimi orice idee in care as fi aparut.Ai ales sa ma arzi.
*
Monologul Supremului Rosu
Dar sa nu uitam ca de multe ori,oamenii pun in umbra momentele frumoase dintr-un anumit capitol,si se gandesc numai la dezamagire.Si noi am avut multe momente frumoase.
Iti amintesti ,probabil,de acel animalut dragut ce sta langa tine mereu,de toate placerile marunte si bucuriile imense,de dor,de momentele de iubire,de dragoste,de fantezie.
De momentele in care tot ce iti doreai este sa ma vezi imbatranind cu tine.
Dar da,aceste momente au palit in ideea celor rele,care ,pur si simplu,le-au acaparat.
Insa acele mici sclipiri sunt o dovada ca noi puteam fi cu totul altceva.Puteam reinvia.
Al doilea punct in care ne-am ciocnit foarte tare a constat in ideea unui drum de mijloc - inexistent in opinia ta- intre noi doi.
Incercam cu opiniile mele sa le acopar pe ale tale,incercam sa te fac sa intelegi unele lucruri care nu trebuiau intelese de tine atunci.Iti aminteste de cineva ideea asta ? Este fix cum am fost eu tratat...Si cumva transpuneam tot raul din jurul meu intre noi doi,ii gaseam o cale de a iesi fortat.Fiecare om cu opiniile sale,in plus ca ale tale erau mai cerebrale in clipele acelea.
Dar eu incercam sa formez o dominanta masiva in jurul mintii tale si iti rapeam libertatea cu ea.Te lasam sa zbori prea jos,si te-ai ciocnit de multe ori,te-ai ranit,iar toate ranile alea nu s-au vindecat pentru ca eu nu am facut nimic in privinta lor.
Este al treilea lucru din monstruozitatea de care eram in stare,si pe care il regret.
Insa acest eu necunoscut nici macar mie,a umplut povestea de sange,a patat-o pana ce paginile s-au rupt. Si altele nu s-au mai scris.
Dar eu nu am sa uit niciodata momentele placute,pentru ca au fost intr-adevar cele mai placute din tot ce am trait eu pana acum.Nici tu nu ai sa le uiti.
Nu numai eu am gresit,exact,si tu ai avut mereu partile tale de aberanta,momente ce pe mine m-au facut de multe ori sa ma intreb daca e bine spre unde ne indreptam.Dar problema mea,si cel de-al patrulea lucru,este ca eu am avut de multe ori puterea de convingere sa te razvratesc impotriva ta,sa iti arat ca tu gresesti mai mult.Desi nu era deloc asa.
Iar moneda pe care eu ti-o dadeam ,o livrai inapoi de zece ori mai ingrozitoare. Cauza - efect. Insa eu am fost de cele mai multe ori cauza.
Ce pot sa spun ? Eram aburit mereu de faptul ca te-as putea pierde si incercam sa fac orice ca sa scot de la tine lucruri bune mereu.Era ca si cum as fi pus o perna pe fata ta,si apoi te-as fi rugat sa imi spui lucruri frumoase.
*
Viata nu era ceva rau.Facusem trei luni atat de splendide,incat te topeai ! Desi era iarna si ger.Haha. Aveam o forta incredibila,ma iubeai foarte mult,si eu pe tine,si totul chiar era perfect in vremea aia.Totul a inceput cu descoperirea unor noi orizonturi care pe mine m-au facut sa ma apropii prea mult,sa te stanjenesc cu prezenta mea,sa insist pana te faceam sa spui lucruri pe care nu le voiai.Nu ti-am lasat destul aer proaspat,mereu il respirai pe al meu,si "mereu" nu e ceva tocmai bun.
Iar orizonturile noi impuneau noi reguli,noi momente de fericire alaturi de alti oameni,care pe mine,din naiba stie ce motiv,ma deprimau.Poate pentru ca ma rodea invidia de a stii ca te mai face cineva sa zambesti.
Si stim amandoi episodul cu acea excursie.Si ii doresc moarte eu-lui ce chiar atunci s-a nascut,si care a murit dupa ce tu ai pus punct.
Acum mi-am dat seama ca eu niciodata nu am fost limpede in treburile astea,si mereu am gandit cu mintea altcuiva,am gandit cum am fost invatat,ceea ce nu e bine,si am sa-mi reneg aceasta geana definitiv.Imi pare rau ca nu am ocazia sa o fac alaturi de tine.
*
Monologul Negrului absolut
Si probabil cel mai important monolog.
Imi amintesc cum ne-am intalnit,intr-un spatiu verde langa un lac atat de limpede,imi amintesc cum eram atunci,imi amintesc ce flacari se aprindeau in noi.Si eu inca le simt,desi mocnite,caci cele dintr-o singura persoana,fara celelalte din cealalta persoana,nu pot invia in totalitate, eu inca simt tremurul pe care il aveam atunci.
-Vreau sa iti spun de la inceput,ca sunt foarte feminista !
Incep sa rad .
-Ei bine atunci eu voi fi misogin.E un inceput perfect !
Razi si tu.
Ciudat,pe atunci zambetul ramanea sus mereu,orice ar fi fost.
Si nu,nu e din cauza ca era inceputul,ci pentru ca atunci nu lasasem nimic sa ne strice,si nu eram schimbati.
Sticla de fanta din mana pe care ai agitat-o tu a cazut pe jos,mi-era asa de sete,am deschis-o si a pocnit pe tine. Imi amintesc cat am ras .Imi amintesc cat de bine ne-am simtit mult timp de atunci unul in preajma celuilalt.
Noi am realizat de la inceput ca suntem diferiti,de ce atunci gaseam intelegere in orice si dupa o perioada mai mare de timp nu ? Rutina,monotonia,plictiseala sa fie de vina ? Eu nu cred.Fiecare am avut partea lui de adevar si nedreptate,dar unul dintre noi a exagerat cu ele,si acela am fost eu.Caci eu trebuia sa ma ridic mereu la asteptarile tale,si problemele m-au coplesit,ai ajuns pe un alt loc decat cel cuvenit,si atunci am inceput sa uit acele momente frumoase.Eu primul,iar tie...nu ti-a mai placut.
Te uitai la mine uimita cat de mult pot sa vorbesc. Te uitai si iti placea atat de mult,vedeam asta in ochii tai mari,sclipeau si imi luminau sufletul.
O a cincia idee total gresita dintre noi a fost ca tu ai avut mereu impresia ca tu nu te poti deschide in fata mea,dar cum te poti deschide cand cineva nu te lasa libera sa o faci ?Am insitat prea mult in multe momente,asta a fost o distrugere pe care mi-am aplicat-o singur,si d-abia acum mi-am dat seama de ea.Tu inca ai sentimentul ca problema pornea din tine,insa eu niciodata nu te-am lasat sa vorbesti cu adevarat,de fiecare data ma credeam mai presus, si tu imi intorceai moneda foarte dur,pana intr-un punct in care ai inceput sa crezi in ce ziceam eu,si sa te interiorizezi astfel incat sa traiesti cu iluzia ca e vina ta,sau a noii tale vieti.
Te intrebi de ce cu alte persoane poti fi tu ?Pentru ca ele te-au lasat sa te manifesti.Eu te-am prins intr-o cusca si nu ti-am dat drumul.Este poate cea mai mare greseala pe care am facuto,pentru ca te oboseam teribil,si mintea ta ma respingea de multe ori.
Ai inceput apoi sa te regasesti in alti oameni,cu care puteai sa vorbesti ceea ce nu puteai sa imi spui mie,ceva poate perfect normal.Dar care mie mi s-a parut un capat de lume.Aveam dreptate doar pe jumatate,si anume cu ideea conform careia acele persoane trebuiau sa ma cunoasca si pe mine pentru a trage concluzii,insa tu ai avut mereu dorinta sa te tii de mine,nu ai vrut sa imi dai drumul cu adevarat nici cand mi-ai dat,si ai apelat la orice alt mijloc pentru a-ti putea satisface unele nevoi morale pe care eu eram in incompetenta de a le aplica.
Insa tu niciodata nu te-ai lasat sa crezi ca eu nu iti dau voie sa respiri,ai dat vina pe alte circumstante care erau doar plauzibile,spre exemplu scoala actuala si dorul de scoala in care ai fost,de oamenii minunati de care ai fost inconjurata.Si daca stai sa te gandesti bine, in unele momente am suprimat orice dorinta de trecut,cu persoana mea,dar au fost rare momentele si tu ai intrat in ele,gandind ca nu e vina mea,ci vina locului in care te aflii,lasandu-ma pe mine singura usita de scapare.Pana nu am mai fost singura.
Primul sarut din ziua aceea a fost cel mai frumos.Erai atat de copilasa si increzatoare.Imi amintesc cum in urmatoarea zi ai varsat primele lacrimi pentru mine.Imi amintesc cum ai spus ca tu nu esti sigura daca o sa poti tine pasul,pentru ca eu sunt mai mare,si am mai multe astepari.
Daca iti mai amintesti ce am raspuns eu atunci,tine acele cuvinte in inima ta,mereu,caci acelea au fost prima dovada a unui inceput frumos,a unui om care era cu totul altfel.
Insa au urmat si alte lacrimi,de tristete,au urmat momente de calvar din care amandoi ieseam complet trazniti parca de mai multe fulgere deodata,si ne revoltam unul impotriva celuilalt.Pana in momentul in care tu te-ai intarit,si lacrimile au incetat,si te-ai schimbat fata de mine.Chiar si cand nu greseam cu nimic,imi vorbeai urat,incercai sa ma respingi,incercai sa ma dai laoparte,sa ma faci sa ma indepartez de tine.Dar eu niciodata nu ti-am dat drumul,nici macar acum.Asta nu ma face obsedat,nu ma face sa fiu precum acel cretin.Este doar dorinta de a fi cu cineva pe care chiar iubesti,si pentru care ai indrepta unele fantani cu apa otravita din trecut.
Capitolul acesta din viata fiecaruia,fie si el inchis,o sa ramana in noi pentru totdeauna,si cu timpul,o sa regretam amandoi...
Eu m-am intrebat de multe ori cu ce am captat noi atata lume...cu ce am parut mai speciali decat restul.Si mai ales cu ce am facut ca persoanele apropiate sa ne iubeasca atat de mult.Oare ele,privind din exterior,nu au vazut ceva mai mult decat am vazut noi din interior ?Oare amandoi am ramas fara ochi,in timp ce ei inca vedeau situatia clar ?
Am fost niste copii la inceput de drum.Dar drumul acela puteam sa il fi parcurs impreuna,caci mereu,in orice pagina am scrie cu oricine altcineva,mereu vor fi temeri vor fi dezbateri si batai de argumente,in primul rand.Noua insa ne-a trebuit mult prea mult.Iar eu te-am lasat sa gusti dintr-un venin ce nu ar fi trebuit sa-l vezi vreodata,care m-am chinuit acum,si l-am sters si din mine,l-am ascuns,ca sa nu il mai vada nimeni.
*
-Nu. Si te rog lasa-ma in pace ! Nu merge orice am face. Si stiu ca e in mare parte vina mea,daca nu toata.
-Eva defapt a fost vina amandurora,mai mult a mea.
-Vlad ! Nu incerca sa pui toata vina pe tine.Eu nu am putut sa fiu eu in preajma ta.Atata tot.Si gata,incetam.
Ce m-a omorat atunci a fost ca,tu odata cu sfarsitul,ai reusit sa te automotivezi si sa deschizi un geam din tine spre afara,aruncand tot.Nu ai mai dat o a doua gandire situatiei,nu ai mai incercat sa procesezi ce am scris in acel bilet.Ti-ai dorit numai sa uiti si aici ai fost mult mai puternica decat mine.Dar ai si avut in ce sa te refugiezi ca sa poti sa uiti.Nu o sa cred niciodata ca nu ai fost trista,ca nu ai varsat nicio lacrima,ca nu te-ai mai uitat macar pentru o clipa la pozele cu noi doi.
Apoi comparatia cu acel obsedat,facandu-ma la fel,m-a facut sa accept in mine o infinitate de cutite care se invarteau in carnea mea.Si macar de era numai ceva fizic ! Dar sufletul meu voia afara,caci gazda nu mai era demna de el.
Atunci s-a provocat in totalitate schimbarea.Atunci am cedat oricarei ramuri de confuzie,atunci mi-am dat seama ca ceva intr-adevar a fost in neregula intai cu mine,apoi cu tine.
Monologul culorilor absolute este menit sa explice de ce am vrut atat de mult un nou inceput,de ce am vrut atat de mult sa te mai imbratisez odata.
Caci nu vei ramane in mintea mea pentru totdeauna,dar in inima mea cu siguranta - mereu.
Epilog - Vocile
-Da ! Ca cica ea voia sa se desparta de tine in urma cu doua luni ! Nu stiu ce naiba.
Catalin era un baiat foarte de treaba,un prieten adevarat,unul dintre acele caractere care nu tradeaza chiar daca sabia ii atinge jugulara.
Ei bine acea zi,acele momente,au fost cea mai mare dezamagire a mea.
Vocile imi bazaiau in cap pe un ritm stricat.Multe note proaste incercand sa creeze o simfonie.Iesea afoana,dezacordata.De cand am fost impreuna am incercat sa te invat sa eviti aceste tipuri de caracter,aceste persoane care sunt ca niste termite,capabile de o lacomie exuberanta si care ar face orice sa distruga un om ca sa se apropie de tine,sa te distruga la randu-ti. Si tu niciodata in tot acest timp nu erai de acord cu asa ceva,erai de-a dreptul impotriva generatiei asteia de copii autisti si falsi care cotrabaie acum printre noi.
Nu stiu de cand a pornit relatia asta atat de stransa,nu stiu de cand au inceput sa te invenineze,nu stiu daca au vreo legatura cu decizia ta fata de mine,si nici nu-mi pasa.Eu am fost ca ele acum prea mult timp Eva,si nu am sa ma mai cobor la pragul acela niciodata,caci nu merita.Asta nu se numeste moralitate,nu este nimic din ceea ce tu credeai,din ceea ce tu aveai format.Si stiam ca persoanele de genul te-ar distruge.De aceea am incercat sa te tin departe si tu ai interpretat.
Tot ce auzi in jurul tau este plin de rahat pana in momentul in care tu,cu propria-ti ta minte , realizezi ca au dreptate.
Oare faptul ca eu am fost inlaturat trebuia sa inceapa o intreaga debandada ?
Nu puteau lucrurile sa se asterne asa cum au inceput ?Din moment ce tu nu mai ai nicio treaba cu mine,de ce iti mai pasa ?Din moment ce m-ai uitat ? Eram un capitol inchis,iti placea sa-l rasfoiesti numai ca sa vezi partile proaste ?!
Barfa este o maladie atunci cand nu cunosti persoana careia te adresezi.
Cu toata sinceritatea cred ca,daca cineva ar fi avut un motiv sa imprastie vestea,cu siguranta nu ai fi fost tu ! Eu nici macar persoanelor in care am avut cea mai mare incredere si inca am ,nu am dezvaluit nici pe jumatate din ce credeam eu sau din motivele din momentul ala. Tu,in loc sa te dezgolesti de tot ce te presa in fata persoanelor care ar fi fost cele mai potrivite pentru acest lucru si care probabil ti-ar fi dat un sfat total sincer,ai ales persoanele care stiai ca iti dau dreptate.Persoanele care cu masca lor te faceau sa te simti puternica pe ceea ce gandesti tu.Asta o fi calea ?
De fiecare data ai considerat ca fiind impotriva societatii asteia te ridica pentru simplul fapt ca ideile generale adoptate de catre ea sunt sinucigase .Si aveai dreptate ! Ce ti-a schimbat parerea ?
Imi amintesc cum una dintre aceste Voci a inceput sa faca scene odata in curtea scolii si cat de intrigata erai ! Dar cumva s-au dus momentele alea.
Eva intrase in vorba cu niste cunostinte foarte vechi de-ale mele.Cumva dupa ce s-au imprietenit brusc si imediat,tot liceul aflase despre aceasta despartire,toata lumea arata cu degetul spre mine,ancorand o privire urata,de groaza !
Toata lumea ma chinuia si toate gandurile lor rele veneau inspre mine .
Sa nu ai impresia vreodata ca eu am rumegat atat de banal acele momente.Nu! Dar de ce as fi continuat ?Ca sa fiu la fel ca ceilalti ? Niciodata.
Chiar asa am fost Eva ? Te-ai gandit in ultimul timp,numai tu !, la mine ?Caci un lucru este cert in mintea mea,si cu aceasta am sa inchei aceasta mare epopee :
Eva care s-a indragostit de mine nu este cea care mi-a spus adio.Iar eu,la randul meu,nu iubesc nimic din aceasta persoana.
