sâmbătă, 14 mai 2011

Peste Rauri de Rece

Toata viata m-am inecat in mine ca intr-un ecou nedefinit,neterminat. O jumatate de drum dintr-un intreg,o jumatate de tunel intunecos spre lumina.
Tot murmurul meu vag interior se redescopera ,se reintruneste in fiecare secunda cu noi indoieli,noi Capodopere alea Distrugerii mele.
Imbinarile ciudate de haos se rastalmacesc in simple cuvinte,dovezi ale inertiei mele. Ma scufund...ma scufund prea adanc.

Si acum nu mai pot iesi.Sunt captiv intr-o cusca efemera a societatii.Niste stalpi blegi din fire ma tin momeala mintii mele .Timpul de a scapa este infinit,timpul de a nu ma mai tine de un Nume,de a ma desprinde din Ramura aceasta a vietii mele. Acesta este un razboi,al meu cu mine, iar ce nu intelegeti voi,Vocile mele,este ca sunteti in plus,mereu,o Simfonie a Masacrarii mele ,plina de note gresite,proaste,hade.

Si oh! Cat nu ati da ca sa ma ingropati mai adanc.Sa imi vedeti ochii zdrobiti de durere,sa imi vedeti sangele inchegat in vene,parasit...un Martir demn de nicio statuie.

Un adevarat Martir,da,al singuratatii. Si o bataie de inima nu ma va salva,niciodata.In schimb , spuneti-mi,ce ati face sa va demonstrati adevararurile ? V-ati autodistruge odata cu mine ? Caci...

Ati reusit.




http://www.youtube.com/watch?v=mdJDPepGOAM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu