joi, 17 iunie 2010

Mintea mea e-un clovn

Mintea mea e-un clovn rasarit de printr-o vale afundata in declin.El rade,el tace,el deseneaza mereu curcubee mai colorate decat ar trebui ele sa fie.Mereu cu ochii sus sub soare,mereu privirea dreapta,cu palaria-i vesela,cu flori,cu baloane...
Mereu ma insenineaza,mereu ma face sa cred ca pot orice,ca singurul meu beneficiu vital e el,clovnul.Ma imbarliga pe atatea cai,pe atatea caracteristici pe care la alti clovni nu le-am vazut,cai triste,cai vesele,toate afundate in intuneric.Niciodata nu-mi dezvaluie o singura posibilitate,ci multiple variante de raspuns.

Mintea mea e-un clovn,acum,cam patat de sangele unui soare aflat la asfintit care nu mai se duce la somn odata ! Sta acolo intre stele si pamant,precum un ceas oprit,asteptand parca trezirea din eternitate.El mi-a spus candva ca nemurirea e doar un joc,si ca nici maretul astru nu va ramane viu dupa masacrele pe care le face el...
Dar si patat,inca sta si canta sub un arbore demult taiat,sub o scara de azil de nebuni...

Mintea mea e-un clovn,acum tuns de pielea lui divina.Roade o tigara langa lacul ce-l afunda in declin.Nu plange,nu tace.Sta si vorbeste posomorat cu vantul ce starneste valuri pe ochiul plat de vultur aflat in cadere libera.Ca si el dealtfel...

Mintea mea e-un clovn,v-am mai spus ? Unul sumbru,diform,palid,urat si tacut.Semnele lui se lasa amprentate in aerul ca o oglinda.Gesturile lui conturate cu cerneala neagra,cu munca si chin,cu sudoare si planset.Clovnul odata rasarit,acum decazut intr-un noroi abundent ce-i sapa propriul mormant.Si el isi doreste sa doarma pe vecie.

Mintea mea e-un mim.

marți, 15 iunie 2010

Glazura de nopti albe

Ce patetic suna inghetata pe timp de iarna.Ah micul meu prieten,o sa te port in aceasta ultima etapa a marii mele confesiuni pe taramuri vag fermecate,vag ireale,desi invaluite in hublouri de fictiv,aranjate ortogonal pe desenul amintirilor mele.

Ce noapte trista ! Visez cum lumea ei ma cheama ranjind a drac,a demon infernal.Ma recheama dragul meu,pentru ca niciodata in sinea ei nu m-a lasat sa plec.Ma tot bantuie,ma tot ademeneste spre ochii sai albastri.Da,stiu,din nou marea albastra.Ma tot intreb de ce in tot acest timp ea nu a secat si chiar creste in intensitate.Si ea nu stie asta,ea nu-mi citeste gandurile,nici nu vreau ! Atat necaz pentru un biet fir de nisip colorat...

Foarte adevarat este faptul ca inca ma simt oarecum stanjenit de marea ei vointa de a merge inainte.Ciudat,auzisem de la sori ca s-a schimbat,si nu in bine.Incerc sa-mi induc gandul de nepasare! Ce pacat ca nu pot...

Vesnicul sindrom al nebuniei inca ma roade.Inca tanjeste spre un infinit absurd,inca nu ma ocoleste.Si vreau sa dispara,vreau sa-l omor cu mainile mele,patate intai de sangele cuiva drag,ca sa ma sinucid si eu dupa aceeas.Si asta ar insemna ca ma vindec ?!

Imi gonesc ideile,dar poate maine iti voi mai spune cate ceva dragul meu prieten.Sunt departe de final,desi astept finalul.

joi, 3 iunie 2010

Geniul trebuie spanzurat !

Ai inteles ? Rod al diavolului.Sper sa arzi in cele mai fierbinti flacari,sa te transformi in cenusa,si eu sa ti-o arunc in spatiu,sa iti graviteze fiecare atom in vidul ce te stapaneste acum.Tu nu crezi,nu dai crezare nimanui.Numai vorba ta prosteasca este buna,desi ea arunca suliti in pieptul meu candva de piatra,pe care tu l-ai zobit,facandu-l stropi de apa.Uite o rima,dement zeu al intunericului...

Si carnea ta putrezita ce inca iti mai inconjoara oasele de lemn,ah,cat as vrea sa le simt rupte sub ura mea.Si zmeii si psalmurile ce ti le cantam de zor,de mic copil pana acum,cu mine mor !Pierd teren in fata ta mereu,cu tonul tau autoritar ,cu pielea ta de sarpe,cu ochii-ti de vultur mort intr-un hau uitat.Dar totusi ma sperii,si ma intreb apoi de ce ? Peste cateva luni,te voi speria de moarte! Si vei simti asta,intre ochii tai caprui.

"...putin indurator,un vulgar act al unei parti din carnea lui Nero".Si mai vulgar acum,dragul meu,dar de data asta ideile stagneaza,se deslipesc de acel geniu in care erau acopierite.Si nu putem lasa sa se intample asa ceva...

Te indemn : spanzura-ti geniul!

miercuri, 2 iunie 2010

Cicatrici

Va rog,lasati-ma odata ! Nu vedeti ca e imposibil ? Cerul nu vrea.Si daca vedeti de ce inca imi mai ardeti pielea ,naluci ale unui haos unitar ? Nu va mai vreau,nu vreau sa va mai simt pe mine in fiecare clipa,sa va mai vad,sa o mai vad pe ea prin voi...

Evident drumul meu anterior s-a dus.Atat de multa aberanta sub niste ochi atat de goi,eu nu am vazut.Dar cealalalt drum,cu statuia care nu speram sa se transforme in cenusa,a ramas inca in mine si vrea sa fie deschis.Picioarele mele ma implora sa-i calc calea.Si nu pot!

Privirea spre robustul cer straveziu.Mi-as vedea forma chiar si de la distanta asta prin norii albi albi.Si tot singur sunt,pe acelasi camp,sub umbra demult trecuta a aceluiasi copac batran,gandindu-ma la drum si...poate inca putin si la albastru.

Si inca mai avem o rascruce unde ne-am putea intalni.Dar intrebarea mea este : tu vrei?