sâmbătă, 25 iunie 2011

Ploaia

Pledoaria ploii in fata a doua suflete.
Cand vezi furtuna ca se apropie si nimic nu o mai poate opri,decat ce-i ascuns in pieptul tau.Toti acei fluturasi care nu se opresc nici daca spicele de apa se infig in tine.Si va ascundeti sub un maldar de beton si va zambiti uzi fleasca,un ravas de bucurie pe care il deschideti reciproc.Caci ce conteaza ploaia,ce ar conta pana si sfarsitul lumii ? Conteaza ca sunteti voi doi acolo si nimic altceva.Toata bucuria,bunastarea lumii se integreaza in voi,in apropierea buzelor voastre.
Si vedeti eternul cum va surade,cum va inghite,cum va face sa simtiti ceva nou,inedit.
Dar nu va dura mult,nu va faceti sperante.
Caci ploaia,chiar daca va spala tot,va aduce indoaiala,va aduce frica de un drum lung.
Iar unul dintre voi va ramane in urma,in timp ce celalalt va sta si inghiti tot amarul,va va cauta,fara rezultat.

Doar de-as fi stiut...

Dar stiu acum.

joi, 23 iunie 2011

Fuga

Noaptea invaluia cerul si soarele murea incetisor.Se lasa ca o cortina ce sfarseste un spectacol magnific,senin.O cortina imperfecta insa,sfaramata de sutele de puncte albe.Ne gasim exact in momentul in care Soarele ceda locul Lunii.

-Cred ca e de ajuns,zic eu.
Luna se plimba nervos dintr-o parte in cealalta a incaperii,si il asculta atenta,in timp ce Soarele statea pe un taburet din lemn.
-Adica nu stiu care ar mai fi rostul chestiei asteia.Nu poti spune ca nu am incercat amandoi,si asta e !Nu poti sa te programezi in a simti ceva.Nu esti robot.
Face o pauza.
-Dar nici eu nu sunt facut sa stau dupa iubirea ta fugara.Sforile astea si-au pierdut marioneta pe drum.Iar tu in niciun caz nu mai esti un maestru papusar.
Luna se opreste,se intoarce spre el cu o usoara grimasa,care in semi-intuneric dezvaluia o imagine fictiva hidoasa.
-Ok.
-Ok?? Doar ok ?
-Da.
Si da dim maini.Continua:
-Ce ai vrea mai mult ?Ti-am zis eu vreau sa imi traiesc viata,un soi de confuzie ma face sa fiu din ce in ce mai puternica,fara tine.
-Am vazut,toate noptile astea am vazut.
Pufneste.
-...Dar sa accepti si tu ideea ca jocul asta de-a soarecele si pisica s-a terminat.
Cine sunt eu ? O moneda de schimb ?Atunci cand iti vin tie o pereche de ganduri,sa fiu acolo,mereu ?
-Atat de egoista par ?
Linistea soptea pana si ea raspunsul.
Soarele se intoarce si se gandeste la altceva,care nu avea legatura cu nimic din ce se intampla.
-Sa stii ca m-am mai sarutat cu cineva...zilele trecute.Tot asa cum o fac cu tine.
Soarele nu misca,nu se mira,nu pare surprins.Se uita la ea si rade.
De ce ar crede ca ii pasa ? Poate viata lui acum se decide in mult mai multe oglinzi decat in cea care o reprezinta pe ea.
-A fost frumos sa stiu.
-Saruta-ma !
Iar Luna se avanta spre el.
Soarele o prinde de maini,o tranteste la pamant.
-Ca sa ce ? Sa fugi din nou ?Sa ma varasc din nou in joaca ta puerila ?
Niciodata.
Se ridica,si-si vede de cararea lui.

luni, 20 iunie 2011

As putea...

As putea pleda in favoarea unui uliu.As zbura m-as rataci in propriile mele aripi intre vazduhuri noi,intre atatea taine ascunse in atatea stele.Le-as cauta pe toate de mistere,de hazarde,le-as imbratisa, le-as da viata in ochii mei clari si indrazneti.
As putea fi,insa,o groapa.O groapa asteptandu-si cadavrul.Asteptandu-si amicul pe vecie.As spera sa fie un fost scriitor sau muzician.Probabil un suflet care nu ar putea iesi dintre peretii mei stramti,si lemnul cosciugului ar fi singurul nostru interlocutor.Am adapta codul Morse pentru morti,am revolutiona lumea de dincolo!
As putea fi un gandac.As umbla prin bucatarii,as tari resturile de mancare in casuta mea de sub aragaz,as construi acolo un fel de adapost anti-calcat-in-picioare de unde as porni misiuni secrete inspre Oala Cu Fasole si tinutul Painii.Dar tot as sfarsi storcit sub vre-un papuc...
As putea...as putea fi un zeu!Poate al cerurilor,sculptand peisaje edenice de pe norul meu plutitor,privind lumea din exteriorul ei.Dar as ramane fara ochi.Uratimea ei m-ar orbi pana la urma.
As putea insa stapani marea,lasand pletele mele sa loveasca tarmurile in valuri,sa ma inchin unui vant puternic care mi-ar face pielea spuma intre doua recifuri.As salva vietile vapoarelor si as ucide rechinii ! As fi rau cu rechinii...
As putea fi o constructie ! Sa pornesc din fundatia stabila,in peretii tari,spre varful nesigur.Palaria mea m-ar face sa ma simt in siguranta fata de ploi sau ninsori.Dar daca as fi lovit de o tornada m-as zvarcoli in propriile mele aschii.Si cine ar vrea asta ?
As putea fi o scanteie.M-as aprinde in inima cuiva,l-as face sa vada cu ochii sai iubirea,sa o impartaseasca.Sa arate ca acest fapt nu este doar in carti sau filme ci ca el exista.
As putea fi Timpul.As putea infiripa Dorul,starni priviri imortalizandu-le in baza mea de date,ca pe o fotografie,as lasa persoanele sa retraiasca acel moment,acele sentimente.As duce o viata grea,nu m-as opri niciodata,desi multi ar incerca sa ma opreasca in anumite momente de extaz precum multi m-ar lua la pas rapid in momentele de agonie.As fi nehotarat,niciodata stins,mereu treaz.As vedea totul nascundu-se si imbatranind in jurul meu.As ramane singur dar niciodata in singuratate.
As putea fi un vis ! Sau deopotriva un cosmar.As minuna vietile oamenilor,sau le-as distruge diminetile.As prefera un vis placut in schimb,cu doi indragostiti alergand pe o plaja,cu doua suflete nesigure luand-o din loc cu pasi mici de gargarita spre o eternitate impartita zi de zi...Dar as fi un vis imposibil , nu ?
As putea fi o pelerina de ploaie.As gazdui minunatul vis sub ale mele pleoape negre din material textil.Mi-as devota toata viata pentru a nu lasa duritatea moharatului sa ii atinga protagonistii...
As putea fi Eu sub acea pelerina.
Ai putea fi si Tu langa mine.
Dar cu ce as fi eu,pentru tine, mai bun decat toti cei de mai sus ?

As putea fi fericirea...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Greiere

Si sar si sar si sar...si tot sar.
Si imi pierd urma,si nu stiu unde sa ma intorc.Dar am o harta in minte,un drum al meu.Pierdut printre atatia copaci,atatea cranguri,atatea departari ascunse in taine impletite in atatea bratari vandute atator oameni !
Dar poate te voi intalni pe o campie insorita,si vom sta pe o paturica si vom vorbi...vom arde impreuna sub soarele care ne-a razvratit umbrele candva.
Sa te culeg din caldari demult trecute,te scald din nou in ele,iti insfac ochii si ti-i izgonesc in ai mei,te ridic pe un nor...Si nu te mai las sa te dai jos.
Iti sorb iubirea din piept,ti-l fac sa clatine sub puterea mea,te las sa fugi spre chipuri nemaintalnite,si toate sa insemne culoarea parului meu,sa insemne aburul dorului meu.

Si campul sa se numeasca dupa chipul tau,si graul ce creste pe el sa fie atlasul in care ma gasesti.Iar muzica sa cante din umbrelele picurilor de ploaie,si sunetul ei sa ne regaseasca notele,sa ne invelim in paturi subtiri de vara,sa ne tinem in brate.Sa ne privim...

*

Un pocnit ma trezeste.Un steag atarna in fata mea.
Un pui de ochi se uita la mine,ma studiaza,se intreaba ochiului meu.Un zambet de care mi-a fost dor.

-Hei buna ! Am visat ca sunt un greiere.