Fuga

Noaptea invaluia cerul si soarele murea incetisor.Se lasa ca o cortina ce sfarseste un spectacol magnific,senin.O cortina imperfecta insa,sfaramata de sutele de puncte albe.Ne gasim exact in momentul in care Soarele ceda locul Lunii.

-Cred ca e de ajuns,zic eu.
Luna se plimba nervos dintr-o parte in cealalta a incaperii,si il asculta atenta,in timp ce Soarele statea pe un taburet din lemn.
-Adica nu stiu care ar mai fi rostul chestiei asteia.Nu poti spune ca nu am incercat amandoi,si asta e !Nu poti sa te programezi in a simti ceva.Nu esti robot.
Face o pauza.
-Dar nici eu nu sunt facut sa stau dupa iubirea ta fugara.Sforile astea si-au pierdut marioneta pe drum.Iar tu in niciun caz nu mai esti un maestru papusar.
Luna se opreste,se intoarce spre el cu o usoara grimasa,care in semi-intuneric dezvaluia o imagine fictiva hidoasa.
-Ok.
-Ok?? Doar ok ?
-Da.
Si da dim maini.Continua:
-Ce ai vrea mai mult ?Ti-am zis eu vreau sa imi traiesc viata,un soi de confuzie ma face sa fiu din ce in ce mai puternica,fara tine.
-Am vazut,toate noptile astea am vazut.
Pufneste.
-...Dar sa accepti si tu ideea ca jocul asta de-a soarecele si pisica s-a terminat.
Cine sunt eu ? O moneda de schimb ?Atunci cand iti vin tie o pereche de ganduri,sa fiu acolo,mereu ?
-Atat de egoista par ?
Linistea soptea pana si ea raspunsul.
Soarele se intoarce si se gandeste la altceva,care nu avea legatura cu nimic din ce se intampla.
-Sa stii ca m-am mai sarutat cu cineva...zilele trecute.Tot asa cum o fac cu tine.
Soarele nu misca,nu se mira,nu pare surprins.Se uita la ea si rade.
De ce ar crede ca ii pasa ? Poate viata lui acum se decide in mult mai multe oglinzi decat in cea care o reprezinta pe ea.
-A fost frumos sa stiu.
-Saruta-ma !
Iar Luna se avanta spre el.
Soarele o prinde de maini,o tranteste la pamant.
-Ca sa ce ? Sa fugi din nou ?Sa ma varasc din nou in joaca ta puerila ?
Niciodata.
Se ridica,si-si vede de cararea lui.