Ploaia

Pledoaria ploii in fata a doua suflete.
Cand vezi furtuna ca se apropie si nimic nu o mai poate opri,decat ce-i ascuns in pieptul tau.Toti acei fluturasi care nu se opresc nici daca spicele de apa se infig in tine.Si va ascundeti sub un maldar de beton si va zambiti uzi fleasca,un ravas de bucurie pe care il deschideti reciproc.Caci ce conteaza ploaia,ce ar conta pana si sfarsitul lumii ? Conteaza ca sunteti voi doi acolo si nimic altceva.Toata bucuria,bunastarea lumii se integreaza in voi,in apropierea buzelor voastre.
Si vedeti eternul cum va surade,cum va inghite,cum va face sa simtiti ceva nou,inedit.
Dar nu va dura mult,nu va faceti sperante.
Caci ploaia,chiar daca va spala tot,va aduce indoaiala,va aduce frica de un drum lung.
Iar unul dintre voi va ramane in urma,in timp ce celalalt va sta si inghiti tot amarul,va va cauta,fara rezultat.

Doar de-as fi stiut...

Dar stiu acum.