Monument De Clipe

Am auzit multe povesti,poate exagerat de multe, despre Vama.
Acum insa am inteles de ce difera,chiar si pintr-o particula de idee,de la om la om.Si anume pentru ca aceasta Creatie nu exprima ceva palpabil,nu!, mai degraba o senzatie,un sentiment ce se acomodeaza in fiecare individ dupa propriile sale viziuni asupra Fericirii.Ah ! Fericirea...aceasta mica moneda pentru care ai schimba orice ca sa o ai,chiar si pe tine,te-ai vinde pentru ea.Dar ca orice produs,expira.Si oare merita clipa ?

Senzatia de dimineata,greata de o noua cafea,aburii ei, cel putin pentru mine, nu era asa de dezolanta.M-am trezit cu o stare buna,te-am pupat usor pe mana de la umar pana la palma.Un marait m-a facut sa ma opresc,doi ochi morocanosi se uitau uimiti la mine.Ce cautau ei in lumea mea ,in camera mea ?
Ma aplec spre urechile de elf :
-Este 4 dimineata,haide,pierdem trenul !


Un drum de 5 ore ne avea in fata sa,trenul din Bucuresti ,Gara de Nord , spre Mangalia.Ce frumos suna,si in cap imi aparea de prin fiecare coltisor aceeasi melodie,cu numele aceluiasi Paradis ce ma astepta in fata sa : Vama Veche.

Atat de Veche incat miturile nu ezitau sa nu apara de prin fiecare baie murdara,copil nespalat,cort plin de furnici,gaura in dus,ochi plin de viata ! Caci asta inseamnau toate : viata.

Mi s-a spus des : traieste clipa.De ce ? De ce ai fi obligat sa traiesti doar o singura clipa alaturi de ceea ce te face intr-adevar fericit ? De ce trebuie sa fii izolat de aceasta Dulce Ispita si sa ai voie sa o vizitezi doar o clipa dintr-o mie ? De ce nu ai putea cauta,gasi,ceva care sa ti-o aduca langa tine mai mult ?
Caci eu am avut un Monument de Clipe frumoase.Si toate au disparut.
Pana la urma,de ce te-ai chinui sa o cauti atat de mult,aceasta asa-zisa Fericire ? Din moment ce ea se preschimba intr-o amintire,ca toate celelalte lucruri ?

Stelele noptii se aratau toate pe cer.Un senin zdrobitor.
-Hei uita-te in sus !
Si cat de frumoase si dezorientate erau, pe o plansa uniforma,ele formau caricatura perfecta din mintea ta ! Caci amestecul dezordonat formau multiple schite ale unor multe drumuri pe care tu puteai sa le urmezi.Si atat de multe erau incat le schimbai de fiecare data .

Gazda era o dulceata de om.Prima camera in care am fost cazati avea...ei bine nu avea baie,decat daca prin baie ai intelege un dus inundat , plin de iarba si paienjeni morti, si fara canalizare,cu un WC stricat si care scartaia ingrozitor.
Ei dar se pare ca Protectia Consumatorului chiar sperie pe orice proprietar de asemenea locuri si ca sa vezi ! In urmatoarele 10 minute am fost cazati intr-o camera care,prin comparatie,era un Rai renovat,cu un dus real !
Un joc de-a soarecele si pisica, un puzzle stricat si refacut de infinit de ori,muzica buna,ganduri peste ganduri, distractie,iubire iubire iubire,povara,foame,iubire...nimic.
Asa s-ar putea caracteriza scurta noastra fuga.

Dar ca orice lucru de care fugi,te intorci la el,vrand nevrand,si stii prea bine.


Sarea din parul tau blondin se lasa lenesa pe buzele mele.Si imi placea...cred.
Se spune ca prin orice viziune al oricarui tip de om,o iubire este ceva mai inalt si presus decat orice.E creatia propriilor sentimente ce se amesteca si formeaza ceva unic,de nepatruns.Nu, e o prostie ! Nu exista.De ce cred asta ? Pentru ca daca ar fi existat ,se infiripa...se infiripa.Insa aceste zdranganituri ale fiintei noastre,tuturor,sunt impulsuri,pe o perioada scurta sau lunga de timp.Poate ca nu am iubit niciodata,poate ca nu iubesc.Poate ca sunt doar un meteorit,atras de atmosfera planetei tale.Se pare ca nu am fost intr-atat de mare incat sa nu ma sfaram in goana mea spre pamanatul de pe tine.Se pare ca m-am irosit in aer...Si aia a fost !


Radeam de mama focului.Printre primele dati in care nu era furie,nu era ironie,era doar buna dispozitie ! Si un gram de somn,care s-a marit,s-a marit,pana a facut poc si ne-a absorbit in el,unul in bratele celuilalt,cu mainile infiripate,cu niste ganduri dedicate in exclusivitate celui de alaturi.Fara alte imagini,repere,stele care sa se uneasca spre un alt drum.

Asta face betia !

-Stiai de la inceput ca asa o sa fie.

Da...stiam.Nu am recunoscut,dar stiam.Insa mereu am vrut sa se lungeasca Monumentul De Clipe,sa se adune atat de multe incat sa dea pe dinafara si sa fim obligati sa luam o galeata mai mare in care sa le strangem,sa o umplem si pe aceea si sa luam una si mai mare ! Si tot asa,ai inteles ideea.Dar nu,ceva in mine strica ceva din tine,si ne revoltam reciproc,si fiecare dintre noi are o alternativa,care ne orbeste de fiecare data.Nu pentru mult...dar ne orbeste.


Jocul asta insa nu imi displace.E un perpetuum care devine continuu.Nu se opreste."Doua inimi ce ruleaza acelasi film" dar parca ceva se schimba de fiecare data,devine din ce in ce mai intens si din ce in ce mai scurt.Pana banda asta va exploda si caseta va lua foc.Atunci ai sa ma cauti ?Sau bezna unei amintiri frumoase va acoperi cenusa ce ma formeaza si totul...va inceta ?

Caci eu nu vad,si este prima data,cand nu vad un final,un inceput,o intriga clare.
Dar galeata mea e infometata , vrea mai multe clipe.

Insa am tot stat si m-am gandit si nu mai stiu daca este ceea ce vreau.Nu mai stiu daca mai e ceea ce e bine pentru mine,ceea ce imi doresc mai mult ca orice altceva.Fitilul a ajuns la capatul sau,si deziluzia de acum e mai amara ca oricare alta iar tot ce insemn eu o da laoparte.
Un nou fitil ?

Am fugit,am scapat, si tot aici sunt,in fata unei coli albe,incapabile sa imi dea bucatica de rai de care am nevoie.Si acum am sa repornesc inspre izbirea de ea,caci niciodata nu am sa o caut.Niciodata nu am sa mai o cer cuiva.Si nici nu imi pasa daca mereu are sa ma ocoleasca,caci eu mereu am sa tin o bucatica in mine.