Iluzii...

Ma strivesc soferii ochilor care trec prin mine.Imi transpira in palma,printre cute,niste amintiri vagi.Iarba matasoasa,rasete vioaie.Ce e atat de gresit in mine ?Caci ceva este si vreau sa scap din cusca asta.E a mea si totusi,mi-am pierdut cheia.
Incerc sa ma deconectez,sa ma gandesc la mine,la ce vreau eu.Dar cum sa obtii ceva care nu...nu e la indemana ? Sa cauti ceva care sa semene ? O prostie.Sa tii de acel ceva ?Alta prostie.Sa treci peste el ? Da...o iluzie.

Iluzia asta a ceva ce iti apartine si totusi e pe alta planeta,iluzia ca poti face orice cu propriile tale forte...Iluzia ca tu esti un tot si in jurul tau se invarte tot universul,si in jurul tau s-ar intampla toate daca ai fi undeva,candva,la momentul potrivit.Nu..Toti suntem oarecare,toti suntem buni pentru un anume lucru,toti suntem niste unelte,caci suntem condusi de mintile noastre.Si cateodata facem ceva si regretam.Iar regretele distrug regate,d-apai un simplu om.Dar tu nu esti simplu,nu ? Niciunul dintre noi nu suntem simplii,toti suntem speciali in sensul nostru.

Oare ?

Daca am face parte dintr-un mare plan,iar arhitectul a murit la jumatatea proiectului si acum..nu ne mai descurcam singuri ?Caci eu ma simt in stare de orice,dar nimicul e singurul la care ajung imediat.Da-ti pe jos transpiratia,munceste,munceste si vei ajunge acolo ! Acolo...ce vag si plin de optiuni,atat de larg orizont ! Si daca aprofundezi mai mult subiectul ai sa vezi ca nu e atat de larg...ca e ceva minuscul ce iti aluneca printre degete.Mi-a alunecat printre degete.

Arta e o explozie ! De frumusete,sadism,revolta interioara,o explozie din tine !
Fericirea e o arta...Dar se pare ca nu multi gasesc maestrul de la care sa o invete.Toti cer prea mult in schimb.Ochii,buzele,inima ! Strigator la cer !

Bine ca mi-au ramas mainile,sa scriu.Sa explodez in libertatea aparenta...