Mai degaba un lac injunghiat de caldura,ce se descompune,ca o pastila efervescenta.
Iar apa candva cristalina lasa in urma namolul din mine,si multe Hade se joaca in el,spulberandu-mi orice urma,orice sclipire de luciditate,precum ochii injectati ai unui nebun, un mort , un iad.
Seman sentimente in toate directiile,dar nu dau roade,Anotimpul lor s-a incheiat odata cu...da.Si viata pare un carnival stricat,in ale carui masinute nu se mai da nimeni,si totul piere incet incet odata cu vremea urata,ploaia din mine.
Mai degraba un izvor,sa ma reped in toate stancile,sa trec printre ele,sa ma indrept nestingherit pe o panta,dintr-un varf in care am fost atat de putin,si constanta ce ma atrage inspre jos si ma indeparteaza de tine...e vulgar de nenorocita.
Caci tot ce am fost eu ieri,acum a murit,si renasterea este ceva sfasietor ,ceva nerealizabil.
Si as vrea sa-mi strig iubirea unei zile de septembrie,unei zile de mai, dar sunt mut si tot ce mai am sunt literele...si ma joc cu ele si nimic nu iese. Caci eu,Lacul,ma inec in mine.
Si as da orice...oricat de mult...sa vii la mine,Apa.
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu