Libertin

Cat mi-as dori sa capat o picatura din elixirul indiferentei,sa ma las dus de ganduri,sa nu bag de seama,sa uit imediat,sa nu pun in cutia sufletului tot...Dar nu pot.In loc de asta ma duc imediat in orice sertaras ar cere momentul,si rascolesc,pana dau de fundul mortii mele,pana m-as simti ingenunchiat in propriul sange,cu gatul taiat si ochii scosi pe josul unui gand atat de nemuritor ce ma inteapa permanent.Ca orice fraza lunga,amenintatoare,mi-as dori sa nu o bag in seama...

Evident,mi se pare ca orice om are trasatura asta,numai eu nu.Si cand cineva mi-o impartaseste,sunt surprins,amenintat de detronarea mea,inca il reneg imediat provocand posesivitatea la un mars scurt de o suta de metri pana la groapa cu amintiri.Regret,si ma bag din nou sub plapuma,o astern pe fata,intr-un vers demult uitat,intr-un cantec,scuipat pe jos de diferite iminente ale strangerii de inima.

Mereu mi-am dorit sa ajung in fata cuiva care sa ma poata schimba.Usor,lent,ca un flux al unui rau aflat la jumatatea drumului spre varsare.Dar nu gasesc.Vars paharele oricarui om care se atinge de durerea mea.Insa iti jur,Destin,de acum nu o sa mai fac asta.Desi pe ea o vreau,si ea se duce pe alt drum.De ajuns si cu ignoranta ce ma apasa mereu.Masca pe care tu o vezi e o varsare de sange din ochii mei.Desi nu plang,se simt sugrumati de ea.Dar o sa ma lupt pentru tine,cat cerul si pamantul inca mai respira,tine minte ! Desi tot eu o sa cad...

Libertin ? Pe naiba...