joi, 27 mai 2010

Si totul arde...

Vreau sa intelegi pentru inceput ca niciodata din nou,la fel.Nu mi-as imparti acea veche felie de tort din care inca mai mananc cu un petic de eternitate care e atat de schimbator ! Mai bine as sta singur si as astepta trecerea negurii timpului pe deasupra ochilor mei deja batrani.

Nu vreau sa ma intelegi ,dar nici sa ma judeci ! Nici eu nu am facut-o!Desi m-a durut,am trecut peste ,cum fac de obicei.Dar ce rost are sa-ti explic caracterul meu cand stiu ca ideile tale,desi gresite,tot sunt prioritare?Citeste mai bine cartea ce-o tin desschisa in ochii mei si ai sa vezi ca nu,nu sunt libertin.Insa orice groapa ce se iveste in calea mea si in care pic,o pot foarte usor si totusi dureros,si evita ! Acum am cazut in groapa,dar am iesit din ea la fel de repede...

Sensibil de inocenti mi se par norii albi ce stralucesc pe cer.Da! Poate puteam fi ca doi dintre ei.O mare gamalie din plastotel insa ne-a spart,si noi,ne-am dezintegrat in prea multe particele ca sa mai putem fi readusi.Nu ocolesc drumul ce mi l-ai deschis mai demult,dar nici pe el nu voi mai calca.
Si totul arde...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu