Multumesc Zeilor pentru ca nu uita in nicio zi sa-mi arate inferioritatea oricarui om pe care-l am in jur si in care cred.Cata scarba saditi in mine,dragii mei,nici nu aveti idee! Dar totusi aceasta ura nu este ceva laconic,cu spatii goale,care inca ar mai putea sa-mi schimbe parerea.Nu! Ea se imprastie dintr-un capat pana in altul al orizontului meu,fara cusur !
Ah ce as vrea sa am acum in fata mea o oglinda pe care sa pot desena orice doar cu gandul ! As schita aripile unei creaturi mitologice care va rupe capetele in doua,fiinte demne de dispret ! Tradarea voastra imi scoate veninul la suprafata,si va asigur,oho!,ca al meu e mult mai amar decat cuvintele voastre indoielnice.Dar lasati,valurile line va vor amagi si pe voi,si atunci veti simti ce simt si eu acum : mii de sabii tintuindu-va in ochi,in inima,in suflet.Facandu-va sa urlati de durere,sa va chinuiti in spasmele unei morti crunte,fara sange,fara lacrimi,doar durere.
Tragic,chiar am tinut la voi.Chiar dinspre cer ieseau raze mai violete ca niciodata cand chipurile voastre imi zambeau.Sub ochi insa,naivitatea si spiritul acesta care creste din ce in ce mai mult in generatiile noastre,si anume de loialitate fata de niste nimicuri indiferente,va distrug.Ah si ce as mai rade daca v-as vedea pe toti plangand! Lacrimile voastre mi-ar da viata ,m-ar reinnoi.Sagetile ce v-ar strapunge mi-ar da placere ochilor,mi i-ar deschide.Sulitele infipte in piept mi-ar deschide sufletul spre tarmuri noi.Iar durerea a atator etape spre distrugere…ei bine…m-ar face sa zambesc.
Cam atat de mult va urasc.Adio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu