Eu nu stiu ce sa cred.Aceasta mare confesiune a mea se imparte in atatea cai incat nu mai stiu ce sa aleg,nu mai stiu pe care sa o iau la pas incet.Nu stiu care e sigura,care ma adaposteste de friguri,de furtuna.Nici macar nu stiu daca este vre-una care sa nu-mi faca picioarele sa doara...
Si acum te intreb pe tine,cel dintai,si cel din urma drum,sa pasesc pe asfaltul tau nesigur?Sincer mi-e frica.Sincer cred ca intre lumea mea si acea minunata lume pe care o reprezinti tu este un pas destul de mare...si nu stiu daca tu iti permiti sa il faci.Soarele la tine poate straluci mult mai mult,decat intre ochii mei molcomi si lenti.Deja uit amanuntele si ma reped spre concluzii...detaliile dispar,ramanand doar forma.Si de forma mi-a fost intotdeauna frica.Explica-mi,ajuta-ma !Eu nu stiu ce sa fac...
Copacii de pe aleea ta par toti atat de vioi ! Plini de viata sub apa izvoranda din ochii tai.Si pe mine ma inviorezi,dar ai insa si puterea de a ma strivi ca pe o insecta de asfalt.Si capul imi crapa,si sufletul se simte atat de masacrat incat vrea sa iasa din corpul meu firav si nestatornic.
Niciodata n-am stat intr0un singur loc.Si vreau macar acum,macar un timp.Dar promite-mi ca statuia din centrul parcului tau,nu se va transforma in cenusa,ca restul.Deja nu mai suport respingerea.Si zi-mi,sa cred sau nu in aceste frunze care vor a inspira un nou inceput ?
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu