Desert.
Arii intinse de nisip,de mal caniculos,de lepra asta de care nu mai scap in veci !Stau si hoinaresc ca ultimul nebun,ca ultimul neclar de luna,ca ultima stea ramasa pe cer,pe cale sa explodeze.Ma simt asfixiat de atata spatiu intins plin de…nimic.Razele patrund prin mine ca spinii unui trandafir atins de unde nu trebuie.Zeul se inalta preversitor spre cerul lui,chiar si inchis,tot prezenta sperante,prezenta si nori albi pe langa care putea hoinari.In special acel nor alb…acela care l-a infrant.
Si oricine se intreaba “de ce eu? De ce mie mi se intampla toate ?” .Si nimeni nu intelege ca fiecaruia dintre noi i se intampla toate.
Linistea cuprindea aleea ingusta.Biciclete,role,trenuri cu roti ! Toate nu scoteau niciun sune,taceau.Numai tu radiai razand,numai tu vorbeai,numai pe tine te auzeam.Si nu vreau sa sune siropos,Zeita,dar asa e!Ahhh si numai tu stii cat de greu te-a infrant dorinta,cum s-a starnit in tine toata marea pe care ai revarsat-o in doar o ora.Si asta a fost viata micii lumi formate intre noi.O ora a trait,si apoi s-a stins,precum soarele cuprins de somn...
Dar tu nu vei reveni ca el,pentru o noua zi insorita,pentru fulgere,pentru trairi nemuritoare deasupra micilor insecte ce se scufunda in el,sub el…Tu ai sa te indrepti zambind spre alt drum,unul mai bun pentru tine,unul mai fericit.Marele concurs s-a sfarsit printr-o grandioasa festivitate de lacrimi necurse si surasuri bolduite de saruturi.Si atat!Totul a trecut,numai o mica amintire mai starneste acum dorinte ,dorinte care nu se vor mai indeplini…
-De ce esti posomorat ? Ti-am zis ca nu vreau sa fii posomorat ! Nu-i asa de greu,savureaza momentul..si apoi uita-l! Spuse…
-Da ! Traieste clipa…Ton posac,dramatic,vulgar in drama sa.
-Exact !
-Eu nu concep doar o clipa,vreau mai multe clipe !
Privirea ei se duse in jos,gandea probabil ca asta isi dorea si ea.Si totusi,imposibil !
-Hai sa tram clipa…
Vartejuri…Doamne ! Ochiul Albastru a fost eclipsat imediat.Atata iubire imbratisata si data deoparte.Nu-s in stare sa scriu,zeita,poate maine…Mainile mele sunt spre gat,in semn de sugrumare.Si totusi stiu ca nici tu n-ai sa uiti,cum nici eu n-am sa te uit pe tine.Te vreau atat de mult,incat as face orice.Zeul cinic din mine a fost rapus,strangulat de tine ! Cum si zeita din tine a indurate aceleasi lucruri din partea mea.
Nu-ti voi spune adio,niciodata! Stim amandoi de ce…
Desertul parea nesfarsit,o mare intinsa,un zadarnic loc de refugiu.Tot universul meu se rasturna in el.Si totusi,speram sa-ti regasesc mugurele incoltit,si sa-l culeg pentru totdeauna.Deci pe maine…
"...Iti multumesc si semnez a dor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu