Dezamagit

Ei bine da,credeam.Cat de cruda e iluzia unui infinit,cand se poate imparti in atat de multe mii de particele,incat realizezi,ca la un anumit moment dat iti ramane doar o clipa.O clipa pe care trebuie sa o traiesti cu atata intensitate incat sa-ti ridici apoi moralul numai gandindu-te la ea.Ei bine eu nici macar asta n-am trait.Sau poate o singura data,cand orizontul era oarecum albastru deschis...

Imi spui de schimbari,imi spui de oglinzi,ma inveti cum sa port haina ce ma inconjoara,cand tu...Tu ce faci ? Sfidezi tot ce spui,esti un stapan horopsit cu tainele razboiului,cu strategia lui,dar care nu stie sa foloseasca o sabie.Desi tu mi-ai intinso din piept pana in inima,destul de subtil...Dar nu ma doare ! Desi sangerez,desi ochii imi cad crispati inspre podea,si privirea alunga niste lacrimi uitate.Oricum izvorul lor a secat de mult.Devin imun,muzele mele !
Intelege ! Fiecare dintre noi traim,in adancul nostru,intr-un muzeu oblic de oglinzi.Acolo stocam noi imaginea ce ne-o inspira fiecare om.Nu e vina mea ca tu ai spart cateva oglinzi,si pentru ca te razbuni pe mine,da,asta n-am sa iert.

Creativitatea din capul meu se rastoarna la fiecare eveniment de genul asta.Festinul sangeros de dupa imi ascunde rapsodiile pe care imi vine sa le urlu in timp ce venele se umfla pe tampla.Scarbosul ma ocoleste,desi cred in el.Ocoleste-ma ! Oricum nu vezi ? Fiecare eveniment aduce cu sine si repercursiuni...Ai sa-ti dai seama maine.

Dezamagit ?! Incerc sa nu ma gandesc la asta.Adio drumului verde.Desi prea scurt,mi-a facut placere.