Cand lumina nu luceste in noaptea tarzie,in intunericul abundent,in tine,lasa-ma sa iti clarific fragmentele de nisip argintiu,si ai sa vezi.Ai sa vezi dincolo de cuvinte,dincolo de ce scriu,dincolo de ce gandesc,profund in ce gandesc...
Oglinda sparta nu e asa din vina ta,nici din a mea.Probabil nu vom stii niciodata,probabil lacrimile sunt de prisos,probabil n-am vrut sa zic tot ce am zis,sau probabil ca da.Asta tu n-ai sa stii,dar vom simti amandoi,timpul videca,insa cicatricile raman acolo,in tine,in mine.Si se mai deschid din cand in cand ...
De ce atata osteneala ? Pentru ce atata efort ? In definitiv noi stim ce stim,durerea e doar ceva de umplutura.Si da ,pe mine ma doare mult mai mult.Ma simt infrant...atat de josnic,atat de dur,incat si sange daca mi-ar iesi din corp,m-as simti mai in viata decat acum.Nu vreau sa ma crezi un nenorocit,palida mea mireasa,nu sunt.Nu eu am ranit,tu te-ai ranit,si de asta o sa-ti dai seama mai tarziu...
Sub valul tau inlacrimat,sta si acum un dor,si probabil un regret.
Straluceste,neagra stea,meriti...
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu