Cu o miscare nefireasca,mana pierduta atinge stiloul inca umezit in cerneala albastra,ca sangele tau acum.Si strugurii de pe masa zdrobiti de a ta lucrare,scrisoare vag impaturita sub privirea-ti batuta in cuie de masa.Picaturi de arta cenusie se revarsa dinspre degetele tale,incercand sa picteze ceva abstract,absurd,inocent...mortal.
Ura tanjeste dupa dragoste,cum ea sarbatoreste a fi legea deplina a sufletelor negasite.Precum un balon spart in aerul incins dintr-o sauna,asa si cuvintele-i cadeau in cascade pe culmile unor randuri roase de timp,ingalbenite,acrite de cenusa din a carui om tu ai taiat o particica din inima si ai mancat-o la cina,las-o !
Dar acum iti pare rau,si in abuzul tau de ura,iti ocrotesti sufletul care,stors de lacrimi,isi gaseste adapostul in biata ta fiinta mazgalita de atata creion de ochi,incat se regaseste in falsitatea lui.Falsa,ca si peretele din rigips ce-ti sta drept podea pe pe acel nor de ploaie.Si ploua atat de incet,cu picaturi atat de mici,si norul iti plange decaderea,dar nu iti lasa fizicul sa moara.Ar fi prea usor...
Cu o miscare amortita,lenesa,iti stergi negrul de la ochi si incepi sa te uiti in spatele tau,in acel gol,in acel suflet pierdut.Insa nimic.Eu am plecat.Ingerii fie cu tine,ingerii in care tu crezi ! Crezi ca exista ! Si acest lucru nu ti-l voi lua,ca pe restul.Asa cum si tu mi-ai luat mie tot.Demnitate,curaj,vointa,gandire! Le-ai ars odata cu unghiile tale false,odata cu rozul de pe buze,cu grotescul tau zambet infirm.Lasa-ma acum.Caci si eu te-am lasat...
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu