Poate

Poate in noapte voi reusi totusi sa gasesc un drum,atat de intunecat,atat de depravat,atat de nenorocit,dar pe care ,calcand,sa ma simt bine.Incerc sa mai culeg atatea gesturi,vorbe,ca odinioara,dar atat de fara de rost,fara de sens.Ma inunda din toate partile,ma simt un soldat inchis intre propria sa varsare de sange,si peretele unui lagar de concentrare de pe vremea nazistilor.Ce vis edenic,nu ?
Poate ar trebui sa nu mai strang atatea lumi deodata in palma mea,apoi sa o fac caus,distrugandu-le pe toate.Mi-e mila de ele,de mine.Imi inchin tot amarul lor mie,sa ma pecetluiasca pe vecie,asa cum cred ca se va intampla…asa cum se intampla poate,deja.
Suflul niciodata extenuat al vantului…ce revigorare.Deseori insa se transforma intr-un crivat,intr-o moarte prea inceata,care ma trezeste din ce in ce mai des la realitate.Atatea stele sunt acolo sus pe cer,pe care eu inca nu le pot atinge,ele nu ma vor ! Insa eu tot incerc,eu tot plang pentru ele,ma vars pentru ele,insa nimic.Si “Luceferii” lui Eminescu nu ar fi de ajuns.Dar ele poate nu stiu…
Poate undeva voi naviga pe o barca,intr-o lumina cutremuratoare a zorilor,si ma voi simti amenintat de gaura imensa aflata exact in podea.Insa nu de asta m-as teme,ci de razele rosii,de sange,ale unui soare dabia trezit din somn si furios care,in loc sa ma incalzeasca,m-ar inteapa,m-ar strapunge ca niste sageti,in inima,dezintegrandu-ma in mii si mii de parti,de tablouri,de cuvinte…Iar fiecare panza ce se va asterne pe vreun perete va reprezenta echivalentul abstract al fiecarei stari ale mele…Viata desenata prin arta.Sadic,nu ?
Si exista atat de multi “poate”.Sunt milioane si milioane de “poate”.Si te intrebi de ce atat de multi ? De ce nu putem fii concreti ? De ce ocolim atat adevarul,de ce ne ocolim atat sentimentele,starile ?In cel mai inalt nivel al tau de luciditate iti dai seama ca te temi,te temi de ce va fi,te temi de ce ai putea pierde,riscul de a castiga ceva fiind prea mic.Dar uita-te atent si vei vedea ca odata cu noaptea,toti acesti “poate” pier,masacrati de un adevar prea concret pentru a fi uitat.Insa el se invesmanteaza in atatea straie prafuite pana in zori,incat uiti de el.Si revii la poate.
Poate ca in lumea ta,draga mea,nu e asa…