Ce revenire! Sub cat praf lasat de atatea stele care cad,se prabusesc de un sol atat de muribund.Nu stiu cat de mare va fi aceasta a doua epistola,nu stiu cat voi avea de povestit,insa sa incepem.
Albastrul a disparut definitiv.Il mai vad noaptea printre luna,cum isi da duhul pentru a relua-o in ochii mei.Dar durerea din mine a plecat,m-a lasat dezgolit in canicula.Si ma simt bine !Insa ceva se intampla.Ma uit la un ceas vechi,un felinar aprins langa el,si centrul haotic al vietii mele se unduieste sub niste forme mai dense,mai de incredere...
Lumea cu chip de drac se arata mai putin palida,mai putin suspendata in gri.Nu mai imi lasa acelasi mesaj,de fiecare data,cum ca nu as mai fi,cum ca eu nu mai sunt om.Umbra si-a reluat drumul printre picioarele mele,si ma urmeaza semeata oriunde.De ce nu vrei tu sa fii umbra mea ? O sa va intrebati cine e acel tu.Ei bine,mai tarziu.
Dincolo de vorbe,am uitat si acum sa iert.Increderea imi era pierita,era decazuta in atat namol,apusul meu crez al unui decazut,iti urez adio.
In sfarsit ,sper sa traiesc,voi medita,Destin,sa vedem daca eternitatea se va lasa altfel acum,poate sub forma unei plapumi de matase,nu a unor gheare de vultur.
Asadar va prezint cea de-a doua epistola.Ca orice final,cortina se lasa acum usor,fara respingere,dar izul e puternic.Oricum,dupa ea,se infatiseaza noua mea luna...
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu