Strigat

“Traiam intr-un paradis al carui cer avea nuanta unor flacari din iad…dar totusi era un paradis.”

-Uita-te cati invalizi trec pe langa noi.Oameni cu fata limpede si vesela…

-Ce ai cu ei,iubitule ? Si noi suntem la fel de fericiti.

“De-ar fi fost asa.”

-Da,da…Usile pe care tu le vezi deschise,in mine nu se mai vor inchise odata!M-am saturat de atata verde,cand in jurul meu floarea pe care o miros e mai degraba neagra.

-Pe campul tau,probabil.Eu ma simt bine…

In soapta,in minte :”esti o faptura prea mica,prea plapanda ca sa-ti dai seama,ca sa ma vezi prin ele…”

-Da,poate ca si eu ma simt bine.

Timpul trecea,de la stanga la dreapta,aidoma unui pendul ce nu se mai oprea.Hipnoza lui creea o stare unica de frustrare.

-Vin nori de ploaie,observa ea.

-Si de-ar fi numai pe cer.

-Ce vrei sa spui ?

-Nimic,nimic.Gandeam cu voce tare.

-Haide spune-mi!

-Nu este nimic.Inceteaza!

-Spune-mi!

-A inceput sa picure.Hai spre casa.

-Dar zi odata !

-Nu am ce sa zic,ma dezgusti cand insisti atat.Stii bine ca nu ma indupleci.

Se posomori.Ca o marioneta in mana unui maestru papusar,se lasa dezarmata si tace,sub tavanul de picaturi ce i se spargea in cap.Scurte momente tacere-lungi gandiri…

-Pentru ce mai stai langa mine ?intreba cu un ton sarac ea.

Surasul lui fals se stinse,intr-o bolta intoarsa ce-i arcuira buzele.

-Pentru ca nu am de ales.Unde m-as mai duce…

-Si stai cu mine pentru ca nu ai alternative.Nu ma iubesti…

-Da.

-Esti o jigodie.

-Poate.Cuvintele tale sunt simple imagini urate pe retina mea.Crede-ma ,as fugi tot pamantul asta pe jos,numai ca sa scap de mofturile,de nepasarea,de drumul deschis pe care mi-l arati.Transparenta ta,nulitatea,sunt prea morbide ca sa imi merite privirea.Ochii tai albastrii insa mi-amintesc de cer,de paradis.Din pacate un paradis edenic,cu un cer imapnzit de flacarile iadului.

-Si totusi paradis.

-Da.Unul pe care l-as da,sine die pentru iadul in sine.

Ajung in scara blocului unde locuiau la parter,intra in casa si ea aprinde lumina.Cu un zgomot intentionat isi tranteste geanta si se lasa pe fotoliul din piele din sufragerie.El isi aprinde o tigara si ii scruteaza trupul cu privirea insetata.

“Poate singurul motiv,si totusi atat de egoist!”.

-Adevarul este ca nu te iubesc.Nu stiu cand te-am iubit.Poate niciodata.Senzatia asta inselatoare pe care ti-o dadeau ochii mei cand se uitau la tine…maturizeaza-te!

-Am sa-mi fac bagajele si am sa plec.

Brusc starea lui se schimba.Nu mai era atat de sigur.Nu credea ca ea are sa cedeze cu atata forta,cu atata “maturitate”.Inainta spre ea un pas.Un pas ce facea mai mica lumea ce ii despartea.O lume plina de atata rau,de atata praf.

-Iarta-ma…

-N-ai stiut niciodata sa ma pretuiesti.Transparenta ? Sunt un geam mai opac decat tine,domnul meu.Si am sa-ti spun la revedere cu fruntea sus.Fara lacrimi,fara amar.Esti doar o poza proasta,miscata,prea plina de sine ca sa mai poata sta langa oricare alta.Nu-ti vei gasi un drum niciodata.

Ramane buimac,se aseaza pe canapea si-si mai aprinde o tigara,ganditor,cu ochii atintiti la un tablou ce arata duiosia,frumusetea unei pasari ce canta printre crengile unui arbore,primavara.Nu se potrivea nicidecum cu ceea ce simtea el.

-Si inca ceva…nici eu nu te-am iubit.Desi,recunosc,am incercat.Atatea ziduri puneai in fata.Ti-era frica de mine,de ce ai putea deveni.Ti-era frica de faptul ca ai putea fi ca atunci,demult,cand erai cu ea.Stai linistit,odata cu moartea ei,ai murit si tu,numai e cale de intoarcere.

-Nu-i adevarat !

Tonul lui calm deveni aspru,violent.

-Imi predici tu mie aici despre cum sunt eu,despre viata.Dar tu ce stii despre mine ?Stii sa imi dai cu piciorul,sa imi arati ca ma poti iubi…si atat…Vreau mai mult.Nu vezi monotonia ? Bate la usa.

-Mai bine ii deschizi ! Langa tine,orice om intra intr-o rutina.Vezi poate iti place cand iti da tarcoale,atunci cand dormi singur noaptea !

-Si cand pleci,stinge lumina iubito,as vrea ca becurile sa nu-ti lumineze lugubritatea !

-Sper sa mori !

-Amin…

Fata pleca nervoasa,inchise lumina si trantise usa.El se uita spre tablou,instinctiv,si prin petele de lumina ale notpii deosebea o fiara ce-si devora prada.Strigatul lui n-a mai insemnat nimic.Se sufocase deja…