Copil vicios,ce cauti tu sub copacul ala batran?Ce rost are sa-i dai atata apa ? Se usuca,nu vezi ?Lasa-l…Ascunde-te,fugi,rapeste-ti orgoliul,si du-l intr-un loc sigur,nu-l pierde ! E prea greu sa rezisti fara el.Mandria,fara prejudecati,cunoasterea…surprinde-ma.Eu am pierdut.Tu inca nu.
Intoarce spatele atator soapte,atator monstrii ce stau si-ti cos tie un viitor conceptual,pe care tu nu-l vezi,il inlaturi.Nu-l lasa sa creasca in tine,taie-i radacina,pune-o intr-un sicriu si ingroapo undeva unde sa nu-i auzi rugamintile de fier care iti aduc o melancolie constanta.
Copil arogant,de ce umbii pe sub acele coroane minunate de flori ? Nu te inconjoara decat fizic.Spiritual,esti un nimic !Tu iti sapi o groapa,atat de mare incat si pamantul se simte stanjenit.Sparge balonul de pacate,si lasa-le sa zboare.Te poti reintoarce mai tarziu dupa mandrie,ea acum apartine altuia.
Si uita-te mai mult la cer cand e ploios.Te invata sa suferi,si sa iti inlaturi suferinta.Te invata sa cercesti pentru mai multa ploaie,cand sta sa se insenineze.Cateodata simt cum as vrea sa fiu eu ploaia.As avea mai multe sa-ti arat.Ti-as deschide ochii…ti-as dilata irisul intunecat,si apoi ti l-as arde.La ce bun ?
Copil batran,vorbesti despre existenta,despre cancerul negru ce iti stagneaza pe inima.Mai ai inca timp sa te gandesti la ceva bun,pana acel cancer nu te inghite cu totul.Inima e facuta pentru a fi injunghiata.Las-o sa sufere,invata sa treci peste durere,nu-i buna de nimic.De ce plangi ? Rezolvi ceva ?Nu.Plansul iti aduce mereu aminte de ce asculti acelasi sunet cutremurator incontinuu in gura tatalui tau.
Copil uitat,da,in oglinda din ochii tai ma regasesc mai mult.Ai pierdut aroganta,mandria,scopul,cunoasterea.Namolul ti-a cuprins deja mainile,ti le rupe sub greutatea lui.Nu te da batut inca.Voi veni sa te ajut,cu un pocal de argint,umplut cu gri-uri ce iti vor aduce aminte de cenusa mamei tale,zburata peste o campie oarecare.Ciudat cum a inceput sa ploua a doua zi.Da,tu te renasteai.Mai fa-o o data.E ultimul tau strop de roua.
Copii,de ce toti va ascundeti dupa o melodie,dupa o carte,dupa randuri,versuri ?Lasati-le sa paleasca.Lasati scrieri proprii sa va inglobeasca viata.Carnagiul sfant ce il veti simti…ce frumos o sa fie,veti vedea ! Ascultati umbra unui om infrant.Asculta-ti pata neagra ce va mangaie seara peretii si va saruta de noapte buna,desi voi dormiti.Ascultati bucuriile.Nu au frontiere.Desi eu zac acum in cenusa voastra,veti creste din nou,sub macii ce v-au inaltat prima oara.Acum gata,vreau sa dorm.Somnul m-a ocolit atat de mult.Am uitat cum e…i-am uitat inchisoarea atat de frumoasa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu