Ochii cersesc lumina

Clona mea se rezema de cealalta dimensiune.Distanta dintre cei doi pereti era infinita ,desi mica,infinit de mica.Intelegi ? Pisica se plimba incoace si incolo,dand din cele doua codite similare,cu cei patru ochi diformi,supraponderala.Parca erau doua pisici in ea..parca.
Senzatia timpului era una de mult apusa.Mult de cand nu mai sunase alarma la ceas,mult de cand intarziai la masa.Noaptea se materializa in diamante colorate,ascutite,intreptate spre ochii nostrii argintii.Umbrele zilei dadeau la o parte spinii care te tineau intr-un loc.Vedeai copaci,campuri de flori ! Iar peste tot prin ele mortii constiintei mele,ale noastre,Clona!
Seriozitatea era deprimanta,amanai lacrima,amanai lumina,amanai viziunea.Precum si moartea si viata.Lasai totul deoparte,ca sa dai din maine,ca ultimul nebun dintr-un azil de batrani...
Clona mea se rasucea intre cei patru pereti,acea camera era prea stramta.Inca nu-si daduse seama ca o puteai definitiva dupa cum vrei.Era cea mai noua clona a mea.Nu invatase,si tot moarta va sfarsi,ca toate celelalte.
Ingerii cu zambete de drac ma inlantuira si ma facusera captiv intr-o minte care semana cu a mea.Percepeam mai mult decat fatada,forma mi-era foarte clara.Dar nu asta conta.Conta ca stiu si beciul care era pustiu pana ce n-am calcat eu in el.Cum ochiul cere lumina,am facut lumina.Dar cand Iisus a incercat sa-mi indrepte pasii spre scari,clonele mele s-au revoltat,au urlat,au spart peretii,l-au incovoiat in spinii unui trandafir atat de rosu...atat de negru...atat de verde!
Si asa ele au murit toate.
Pisica este unica mea amica,de cand lumea,de cand cu toata marea asta,tot cerul...toti ! Toti se adunasera in mine.Eram o enciclopedie,cu foi rasucite,cu un cuprins deliric,cu pagini galbene si prafuite.
"Citeste-ma!",strigau toate clonele.Nu le-am citit pe ele.M-am uitat numai in oglinda mea,in singuratatea mea de un metru patrat.Ce patrat! Atat de aritmic.Cantau atatia violonisti,in acelasi timp,atatea serenade,atatea flori cadeau,atat de nefiresc ! Si totusi incet...incet...
Revin din amintiri.Clonele s-au adunat in numar mare.Mai multe ca niciodata.Au invatat sa nu mai calce in afara patratului lor.Bine,un prim pas inainte!
Si atunci o vad,cum vine spre mine.Pisica imi dadea tarcoale,in bratele ei.Nu era o clona.Nu stiam cine era,nu stiam ce semnifica.Simbolul ei insa ar fi trebuit sa fie unul prea majestuos,ca sa nu-i fie scris pe frunte.Fruntea era acoperita de un breton ciudat,parul pana la umeri prins intr-o codita aranjata,ochii albastri...
Ceruri!
Toate clonele se apropiasera de marginea patratului.Daca toate vor sari,eu voi fi tarat pana in acel gol,involuntar.Maestrul papusar mi-a soptit asta.O vad cum imi zambeste,imi asterne o plapuma de cuvinte care nu ajung pana la mine.Nu puteam auzi,nu puteam vorbi,nu puteam decat privi.
Mi-am imaginat un iaz,draga mea,vreau sa stii.Plin de pesti.Lumina era stinsa.Ochiul cere lumina,imi bate-n pleoapa.Adio!
Cercul majestuos format de clonele care s-au aruncat toate deodata ma imbata,era ceva spectaculor.Unific cercul.Si toate murim.Tu insa respiri aerul imbacsit de melodia mea.
Poate si eu sunt o clona.