Ceva in cale

Pe sub aceste elemente revolutionare,evolutia mea,pe langa animale,in paduri,si printre copacii rai,ce isi scutura frunzele toamna,este precara,lucida…involuez.Ceva in cale,sta mereu inaintea mea,imi spanzura gandurile cu divinitatea lui anonima.Dar e ceva acolo,un “dar” care dispare si reapare la orice fraza pe care o incrucisez cu Luna.E bine sa mananc putin din noroiul asternut pe mine,dar sa nu ma inec cu el !As putea muri,si,nu-I asa ?! Nu vreau asta…Nu vreau…

Ceva in cale sta mereu si cele ce imi cuvanta existenta miros usor putregaiul din sufletul meu,un venin dens,abundent ma poarta pe pajistea unor lacuri cu ceanura,acoperite de pete de iubire,adevar…Urasc !

Pe sub aceste domenii ale involutiei mele,stau cantand un vers uitat de tine demult.Vechiul meu Crez al unui Decedat mai imi sfideaza memoria scurta din cand in cand si imi sopteste lucruri trecute,pierdute in negura timpului.Ceva dat si un “multumesc” monoton,o frunza paralizata de amorul meu cu cerul verde.Unde ma aflu ?

Presupun un rau,hai invioreaza-ma ! Stai degeaba si curgi,mai curge si prin mine ! Mai lasa-ma albastrule,nu te vreau acum,sunt prea prins intre mine si acel zid ce ma indeparteaza de tine.Stiu,a fost frumos,pe alocuri urat,pe alocuri sumbru,pe alocuri lacrimi,dar asta este,acum,pantele noastre spre iad palesc,dispar,devin paralele.Lasa-ma acum!

Ceva in calea mea,intervine,stand cu umbra ta la o cafea pe varful unui munte.Soarele stagna usor in orizontul meu si parca imi irita ochii,mi-i scotea din oribite,insa eu nu simteam.Ucigasul nu era el,ci forta lui.Nu si-o putea controla ,ma ardea,insa era o arsura placuta,permanenta,o boala,un leac si poate…inca o ceasca de cafea,marele meu Decazut.

Ceva in calea noastra,un nimic,dar uite,vedem amandoi cum nimicul acela ne poate distruge.Un sentiment lasat in prapastia timpului sa evolueze,nu trebuie parasit acolo,trebuie ajutat sa se coaca.Ma vei ajuta ? Presupun ceva in calea mea,te-as alege pe tine,dar ai vrea ? Sa nu cazi pe drum spre mine,nu mai suport inca un mort pe constiinta.

Imi urasc evolutia,si faptul ca va trebui mereu sa dau sens unor cuvinte ce pur si simplu izvorasc din mine,nu mai vreau asta.Oricum fiecare ne alegem sensul pe care il consideram noi bun.Vreau sa aberez…