Inspiratia mi-e martora ca nu vreau sa te ranesc.Te iubesc trup si suflet,luna si soare,precum nu a iubit nici vantul copacul ce-l mangaia.Toate vulgaritatile si lipsurile sociale sunt cauzate de nervi,de aceste picaturi de sange ce se scurg prin sentimentele mele,aburindu-mi ochii inimii,facandu-mi ratiunea incetosata si falsa.Imi reneg locul in lumea noastra si ma duc cu gandul in alte parti mai intunecate,mai lugubre…ia-ma inapoi la tine.
Fiecare colaps mental,fiecare astfel de bariera ce ma tine departe de adevaratele scopuri,de adevaratul eu,ma ingroapa de viu.As vrea sa apuc pamantul,sa il scurg printr-o sita si sa ramana decat flori.Pe toate ti le-as darui tie.As vrea sa ma urc pe luna,si sa-mi urlu durerea zidita intre aceste ganduri.Ma simt strans de ele,sugrumat…
Ciudat este cum aceste simtiri tu le renegi,le spulberi sub naivitatea si inocenta ta.Fa-ma sa imi fie frica,draga destin,iti strig in fata,nu mi-e frica de tine,nici de praful ce ramane in urma mea.Il imploram sa ma uite,nu mai rezistam,intelgi ? Vroiam sa ma caiesc de regina din mine,care si-a pierdut din nou coroana pe curcubee sumbre…
Ma legi de tine,nu imi dai drumul dar stai cu spatele la mine.Umbra ta imi zambeste,gandul tau se leaga de al meu.Dar nu e de ajuns,niciodata nu e.As da toate acestea pentru ati simti doar chipul aproape de al meu,ochii intre ai mei…si soapta mai aproape…Pledez pentru un nor,cand totul in jur e senin.Asculta-ma ! Pledez pentru o furtuna,cand totul in jur e senin.Si am dreptate…vine furtuna…
Mergand pe aceeasi alee,vedem gropi si cadem in ele.Eu cad primul,tu te uiti,te holbezi la sangele in care zac si imi strigi durerea in ureche.Nu mai tipa ! Ma doare.Aluzia ta ma umple de iubire,esti o aluzie…As da un ocean intre noi,draga Nebunie,pentru ca as stii ca acel ocean ar fi plin de sentimente colorate in rosu si negru.
Simt un rau cum ma inunda,si-mi doresc atat de mult sa fie langa mine.M-am scaldat in el,l-am facut sa sufere ,mi-am cerut scuze ce-i drept,dar el tot a plecat.De ce pleci? Nu vreau sa pleci,ma lasa-ma sa te rog sa ramai,macar putin.Si aici am ramas,intr-un desert,te-ai dus inspre nori,iubita mea apa.Ele mi te-au luat.Gandurile tale mi te-au luat.De te-ai transforma intr-un om…Ti-as cere iertarile inzecit,prin coronae de flori si campii intregi cu maci.Prin saruturi mici si profunde,prin iubire… Nu ti-as reprosa niciodata nimic,chiar daca as avea ce,chiar daca am ce.M-as mula dupa tot ce consideri tu,dupa umbra ta,fara sa exagerez.Te-as iubi indiferent de anotimp,peisaj sau viata.Erou al meu,sterge-mi,in sfarsit,picaturile de sange…
foarte foarte tare :P imi place la nebunie
RăspundețiȘtergere:) mersi
RăspundețiȘtergere