E o incapere goala acum,fara mobila,fara tablouri,fara culoare…nici pereti nu are.Stau inchis in ea numai eu,singur,fara nimeni care sa ma asculte,fara nimeni care sa imi tina companie.Este cenusie si deprimanta,ca si ochii mei prin care te vedeam atat de des inainte sa pleci din incapere.Ai golit-o,tu ai fost de vina !M-ai stors de toata nebunia si ai impregnat-o camerei.Mi-ai transmis mesajul rautatii tale prin bucati de cer rupte in pahare sparte.Iar eu iti beam iubirea din ele.Acum suntem doi nebuni,deoarece eu inca stau in incapere.Si ma plimb prin ea,fara vreun spic de culoare,fara vreo floare ,fara nimic.Ma inchid si cad,si iarasi ma inchid…si voi muri complet gol,in camera sufletului meu.Lasa ca acesta sa imi fie sfarsitul,si agonia si sarutul infinitului in care ma duc.Lasa-mi in sfarsit aripile sa imi zboare de la sine,printr-un loc anume,fara tine ! Inghet sub aceste vorbe,sunt prea mari,pentru un amarat ca mine.Imi degust iluzia din propriul meu pahar cu sange,poate imi revin.Dar totusi realitatea e mult mai cruda, si imediat ce te-am pierdut pe tine,si eu m-am ratacit de mine.Tie nu iti doresc asta,bineinteles.Doar uite-te la floarea pe care ai smuls-o de petale si zi-mi,merita sa o mai pui in apa ?
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu