Tiran

Imi doresc in momentul de fata ca sangele tau putred sa-mi atarne de maini,amar tiran.Te urasc mai mult decat pe oricine am urat vreodata,pe tine si pe insolenta ta demna de dispret,pentru care mi-as da acum un plaman pentru a te vedea mort.Fiinte ca tine nu ar trebui sa existe in acest univers,copil comunist.Credeai ca nu am sa aflu,credeai ca toate momentele petrecute impreuna prin baruri si toate barfele pe care mi le spuneai aveau sa imi dea caldura necesara pentru a nu te face culpabil de nimic.Afla ca nu este asa!Nu sunt ca acei copii sclavi care iti idolatrizeaza eul acela jignitor umanitatii.Nu sunt ca cei ce judeca omul dupa aparentele lui inselatoare.Personaje ca tine vreau sa dispara din povestea vietii mele si am sa te scot din ea incet…atat de incet si de agonizant incat o sa implori mila si iertare trecutului,tiran al vremurilor mele !Te voi smulge din orice farama de fastuozitate si din orice gram de trecut frumos pe care l-am avut.Aceste doctrine moderne pe care multi le inghit nu merg si la mine.Nu te voi mai lasa sa-mi strapungi viata cu lama dulcelui tau venin,pe care toti il inghit si se imbata cu el,murind apoi.Eu n-am sa mor,am sa te bantui si am sa te sugrum in fiecare vis pe care o sa il ai de acum incolo,am sa ajung la tine,la acele sentimente precare ce limpezesc lacul sufletului tau.Acel suflet stingher care abea se poate numi in acest fel.Viata ta in extaz continuu sfarseste alte vieti,agonizand moral,cu timpul,fiecare fiinta ce se indupleca sa-ti stea alaturi.Esti un nimic,un nimic,din pacate,plin de tot ce poate avea un om ca tine mai frumos si anume atentie.Toata lumea pare sa te iubeasca si sa te placa,sa-i  placa mentalul tau limitat!Recunosc,si eu eram asa,dar am trecut de aparente si mi-am dat seama cat de false sunt.N-am sa te uit niciodata pentru ce mi-ai facut.Lasand la o parte toate chestiile marunte,n-am sa te iert pentru rolul tau in fondarea singurei mari…deceptii…pe care am suferito!Esti o bestie in trup de copil.Si deci societatea a ajuns pana in stagiul in care si copiii pot deveni niste monstrii.Cei ce cresc si indoapa aceste maladii cu tot ce au ei mai bun,pot la fel de bine sa fie arsi pe rug.Nimeni nu are nevoie de voi!

Iti imbeti suferinta inexistenta in amor,dragoste falsa pentru tine,prieteni apropiati,pentru tine gunoaie.Te crezi un rege peste micul tau paradis de sclavi.Dar viata iti va arata infernul in curand.Nimic nu e vesnic,nici copilaria.Imi doresc sa te vad batran,peste multi ani,cersind o bucata de paine,fara nimeni si nimic care sa te incalzeasca.Imi doresc sa realizezi atunci suferinta prin care m-ai trecut tu pe mine,intorcandu-i pe toti impotriva mea si,in acelasi timp,pe mine impotriva fiecaruia dintre ei,dandu-te cel mai bun prieten al meu.Afla ca tu esti unicul meu dusman in adevaratul sens al cuvantului.Afla ca esti singurul om in a carui balta de sange as sta.Esti singurul demon ce-mi invoca lama cutitului din bucatarie,singurul care ma omoara lent.Dar voi pune punct acestei colosale dezamagiri.

Traiam amandoi intr-o lume,din care tu ai incercat sa ma dai afara.Era insa lumea mea,lumea pe care eu mi-o imaginam,eu o faurisem.Truda si increderea pe care se baza aceasta lume erau atat de stranse incat niciodata nu mi-am inchipui monstruozitatea ascunsa sub ochii tai.Era ceva perfect si pueril pentru care merit sa ma calce o masina pe trecerea de pietoni.Tu,felinar stins,m-ai tarat prin noroiul spurcat al adolescentei,facandu-ma sa le simt lor ura indreptata asupra mea.Ura nejustificata si construita pe motivele tale false,acuzatii fara fond,stupiditati de forma.Ai fost prea dur.Insa pentru tine totul era si este un joc.Ei bine eu am sa-ti parasesc jocul inutil de distrugere a atator principii si minti copilaresti.Precum caracterul tau,si tu esti un copil,o,tu mare “zeu” al tuturor.Ai sa ajungi si tu in situatia in care sa te intrebi cine esti cu adevarat.Atunci sper sa te sinucizi,si inainte ca tot sangele sa iti paraseasca trupul,sa ma anunti,sa vin sa ma scald in el,scorpie !

Am trecut prin acesti primi doi ani amandoi.Pentru mine a fost unul dureros,pentru tine o joaca!Tu ai fost probabil singurul motiv pentru durerea inradacinata in amintirile mele.Pe sub mastile tale dezinvolte si atragatoare,ti-am citit,prea tarziu insa,tiranitatea si dorinta de a-i vedea pe altii suferind…

Printre atatea ganduri ale trecutului ce-mi zdrobesc noptile,imaginea fetei tale apare cea mai clara si veninoasa.Iti analizez zambetul acela pur inocent facand o analogie asupra raului facut si nu-mi vine sa cred ca mintea aceea bolnava a ta este imbracat atat de frumos.Vreau sa te vad suferind si vreau,macar o data in viata ta,sa iubesti pe cineva,si acel cineva sa te lase in namol.Vreau sa simti cum e si atunci sa te gandesti la toate fiintele pe care le-ai lasat in diferitele oaze de mocirla pe care tu ti le inchipui.Inutila ta masca a cazut in fata mea,dulce tiran.

Sper ca viata sa te omoare lent si sa te faca sa gusti amarul celor omorati de tine.Inchin in cinstea ta,acest pahar cu cele mai venerice boli pe care o minte de monstru le poate avea  : singuratate si deceptie.