Geniul nedescoperit

Atipic societatii,si probabil desconsiderat in cele mai multe cazuri,subjugat de propria-I minte si gandire,se afla poate printre noi multe “genii pustii”.Nu-I intelegi,nici nu vrei si nici nu poti.Te invarti in jurul lui si al felului ciclic,sferic de gandire necunoscand si cu neputinta de a-I da dreptate.In ansamblu,geniul se refera la ascendenta rapida si involuntara aproape a creierului,modalitatea de a fabrica alte raspunsuri decat cele deja stiute si de a combate probleme ale carei rezolvare e nedescoperita.Geniile sunt printre noi,poate la fiecare colt de strada si in orice carciuma.Genii moarte si lasate sa putrezeasca de societatea care i-a aruncat in strada din cauza nivelului ridicat de organizare si mentalitate deoarece se temea de ei.Toata masa mediocritatii se teme de ei.Adica cum,scuzati,sa fie unul mai bun decat ceilalti ?Nu,nu…nu se poate!Ei bine aceste minti luminate graiesc adevaruri peste tot,neluati in seama,neexploatati,ei devin palizi ,cad din copacii si ramurile de care au fost gazduiti,reluand un drum anevoios inspre supravietuire.

Prezinta-mi,adica te rog,un mod de a te intelege,draga mea.Consider un geniu orice copac ,frunza,om care se impotriveste curentului static al vantului.Presupun ca metodele si cunoasterea,concentrarea si evaluarea tuturor detaliilor aduc la indicii privind existenta,viata.Imagineaza-ti,sa poti capta atata cunoastere asupra ta incat sa vezi si sa simti anumite lucruri ce altii nu au cum!Aceasta este defapt evolutia.Evident,ceva neindestulator pentru apetitul material al magnatilor de pretutindeni,evident ceva nesatisfacator,inprobabil si nociv pentru societatea care percepe evolutia prin tehnologizare si cretinitati de genul.Daca nu ar exista acum telefon,calculator,masini si alte felurite porcarii de genu,pana la bombe nucleare si rachete cu senzori nu stiu de care ?Cum ai percepe viata ?Iti spun eu,viata ar redeveni un paradis vechi,statator dar frumos prin insasi stagnarea sa si redescoperirea in fiecare zi a unor lucruri noi,fenomenale!Ce mai simti acum cand ajungi intr-un parc si vezi ceva frumos ? O coroana mare de flori albe,rosii,violete,galbene,sarind in susul unui gard viu ?Ce sentiment iti mai izvoraste ?Niciunul.Stii bine ca astfel de imagini vei vedea si maine,si poimaine, si totul va deveni decat ceva symbolic,de gust,aroma fiind insa demult uitata.Preferi evident o bere la un film pe calculatorul tau mare din camera,care are nu stiu ce fel de monitor de nu stiu cati inchi sau sa stai uitandu-te la plasma ta de pe tavan.Asta intelege societatea prin evolutie,distrugerea ei in totalitate,a oricarui element social si relationar.

Geniile insa,evident,prefera sa stea intr-un bar cu muzica rock sau country,undeva sub o atmosfera calma,stagnanta,sugrumandu-si amarul intr-o bere sau intr-o Stalinskaya cu gheata(preferinta proprie).Remulsiile si repercursiunile stagiilor de invatamant sunt dezastruoase,precum si orice altceva de acest fel.

Ma gandeam intr-o zi,cum fac de obicei,la tine,iubire.Imi imaginam luminle noastre unite sub un luceafar viu fix deasupra noastra,pe o campie plina de margarete si mai incolo un lan cu maci rosii ca soarele la apus.Trecea o zi,treceau doua,treceau atat de multe incat nu le mai numaram si niciodata nu ma saturam de chipul tau.Noaptea statea atotstaruitoare douazeci si patru din douazeci si patru.Eram numai noi doi in tot universul,il puteam schimba si ramifica dupa placul nostru.Te iubeam,ma iubeai,totul era perfect.O duzina de lacrimi pentru un zambet,cam atat ar trebui in viata noastra,cea de toate zilele,sa platesti.Vezi pe strada numai oameni maturi cu chipuri cadaverice,imbatranite,desi ei au sub 40 de ani,vezi lacrimi uscate pe fete de copil de 14 ani,dat afara de un tata crud care nu vrea sa stie de el,renegandu-l.Vezi tot felul de specimene umblatoare cu lanturi cat casa de aur si te uiti la ei cu respect,ca de,e “fratele” tau.N-am inteles niciodata de ce banii favorizeaza statutul unui om.Adica daca esti prost lipit si te potrivesti cu viata ca nuca-n perete dar ai bani ,toata lumea te venereaza.Mi se pare un elemt primar distructiv a tot ce e frumos si bun in lume.Valoarea unui om ar trebui cantarita in minte,inteligenta si grad de mentalitate,nicidecum in bani.Statutul sau ar trebui analizat atent,omul,aflandu-se mereu intr-o lume paralela ,pe o margine de prapastie.In orice moment ar putea sa cada.Niciodata nu si-a pus nimeni intrebarea,de ce pana la urma toti cad ?

Presupun prin absurd umanitatea,toata,ca fiind o stanca.Viscolul si furtuna sunt acesti virusi ai ei care o distrug.Stanca este strapunsa din ce in ce mai mult de viscol si furtuna.Niciodata nu va mai creste si umple spatiile goale.Pana la urma,eu astept o judecata,cine mi-o poate da ? Un geniu nedescoperit imi spunea odata:”Viata,ca ansamblu al tuturor vocilor noastre interioare,se bazeaza pe lasitate,mister si interes.Depinde ce alegi pentru a supravietui.Intotdeauna exista o cale de mijloc : moartea.” Ei bine,el a ales moartea.A doua zi,s-a spanzurat de un copac,in parcul parcul cismigiu.A lasat si un bilet pe care scria :”Du-te,viata ! Du-te si nu te mai intoarce.Pe ale mele cruci iti voi purta jugul cel nedrept.Respir in sfarsit o moarte.Scutura-mi de sange,florile din piept”…