Si spune-mi...

Pe langa fluturii demonici si oamenenii imbracati in zei propovaduitori,cum e rasaritul in inima ta,zambila ? Trista pari sub absurditatea unui asfintit deja batran,dus pe campuri alungate in declin.Dar n-ai de ce.Experienta unui alt asfintit,poate si mai cutremurator,asteapta in fiecare seara.Trebuie doar sa-i prinzi esenta,sa prinzi clipa apogeului sau absolut.

Oamenii cu coarne au trecut pe aici si s-au uitat la mine intrebatori.Nu le-am spus nimic,au plecat,acum poti iesi.Ridica-ti capul inspre cer si respira iarba moale.Nu-ti aminteste de ceva ? Mirosul de cafea ce staruie intre ziduri de metal.Si spune-mi cum te simti langa o fantoma atat de anormala ca si mine...

N-am mintit.Margareta mea albastra s-a scufundat in nisip.Ca si capul strutului de frica unui pericol,ea mi-a parasit si mintea,nu numai fizicul.Evident,imaginea ei va ramane pe veci intr-un glob de sticla care nu se va sparge.Dar va fi doar un bibelou,la care voi privi din cand in cand fara regret.

Si spune-mi cum te simti langa o viziune atat de morbida ca a mea,apa sfanta.Din tine ar bea oricine si s-ar face bine.Din mine n-ar bea nimeni,si tot ar muri.Si credinta mi-am spus-o in fata unui asfalt prea umed,am tarat-o prin el si l-am lasat patat.Blasfemia mea s-a transformat intr-o icoana crapata pe un perete inexistent.Dar stiu ca esti de acord cu asta.

Adept al paginilor scrise,ce carte ingalbenita de timp am ajuns.Insa stiu ca nu sunt usor de citit,si tu...atat de noua,atat de vesela si plina de povesti,imi aduci aminte de copilarie...As vrea sa te citesc de la un cap la altul.Tu macar nu ai pagini rupte.Dar spune-mi cand ai sa-mi incalzesti foile ridicole cu privirea ta,le voi scutura macar...

Iti las acest monolog.O coala alba,scrisa si pe o parte si pe alta cu sunete. E o pata curata din mine.Un loc unde am adunat de-a lungul timpului cate un puls de fericire,cate o bataie din atatea inimi ce-am cunoscut.Si ti-am spus,atat de mult mi-as dori sa ador decat o singura bataie,a doar unei inimi,si acea bataie sa dureze pana ceasul din pieptul meu va bate in reluare.Si spune-mi...te-ai mai simti divin ?

Dar ziduri mereu se ridica impotriva unui gand singuratic.Gand ca si firea ta.Firul tau de par cazut pe jos,uitat...Aberanta vizionare a unui film ce inca n-a fost regizat,si poate nici nu v-a fi.Dar oricum urasc regia ! As adora zeul trairii clipei daca as crede in el.Si spune-mi...