Anarhia moare

Ce chin,ce planset...ce dor ! Si aud incetisor cum o rana se deschide in amorul meu ! Iar tu pleci inlacrimata ca-n povestea cu piticii.Ce lumina,ce mare,ce zapada !

Vopseaua proaspata din incapere ma face sa disper.Chipul unui copil isteric din eden,cu metalele sale lasate pe maini,cu zdraganiturile sale inumane,imature,imaginare...Si ce candelabre ! Mai ca imi atintesc inima cu varfurile lor de sticla.Mi-e frica sa le privesc de jos,inferioritate ! Ma duc in ochiul haosului...Si ce chin ! Dar camera o rastorn in mainile mele pline de sange,cu degetele mele taiate de prea mult timp.Astfel candelabrele sub acum niste tepuse ce asteapta cadavre.Le-as hrani...


...Cu carnea ta ! Ce m-as juca in noaptea adormita.Stele...stele...ce planset ! Ce durere! De-as putea sa te respir.Dar ia-mi cutitul din mana si taie-mi batranetea.Scoate-o din mine ! Fa-ma sa fiu,fa-ma sa inteleg ca esti aici pentru mine,sa ma asculti.Stai o secunda si incearca sa ma respiri.Stai putin...

Minunata noapte,asa-i ? Cu dorul meu nemuritor pentru lume,cu lacrimile vesnice,stau pe un scaun si imi spun lucruri in imensitatea mintii tale.In sfarsit iti vad spatele ochilor penetrati de atatea gloante,atata sange ! Ca si mintea mea bolnava.Si felinarele se aprind,cand pleoapele se deschid.Si lumina fada,si lumea agonizanta,duca-se !

Ah si ce morbide par acum clipele.Stai si le numeri in infinitul tau absurd.Dar golurile apar si dispar ca un tot profund ,absolut,unitar.N-ai vrea sa te rastorni in ele ? Si lacurile secate iti aduc aminte toate de un loc mai ciudat.Raspicat iti spun straine,lasa-ma sa-ti spun te rog !,cat as vrea sa te aduc in lumea mea de om nebun.Ai vedea atatea lucruri ce te-ar incanta ! Ceruri negre,copaci rosii,soare alb!Adu-mi aminte sa te cant intr-o balada.

Te prezinti in propria-ti imaginatie ca un fruct fara coaja,in mana mea.Goala ! Pretinzi iubire,pretinzi taine,pretinzi nemurire.Si ce distrugatoare ganduri,si ce patetic suna ele acum.Caci eu ti-am zis,si iti repet,drumul meu de bun augur,pe un august incalzit,AH ! ce trepte am calcat,si ce drum batatorit am sfaramat.Intre talpi arse de un soare mult prea cald si asfaltul umezit de Fata Morgana, ce rece am gasit in tine,ca un bloc de gheata ce m-a asteptat numai pe mine ! Si niciodata nu s-a topit pana acum,dar si cand s-a topit ,te-a inundat!

Sarpe spui tu,eu spun taur.Lasa sa-mi incant ochiul cu forta unui animal.Caci ce sunt eu mai mult decat simplu tau calvar ? Omul negru de la orice oarecare carnival,ce-ti ia viata intr-un carusel ?Sa-mi descant balsamul de pe buzele tale moi.Si moi vor si ramane,desi albe,vinetii ! Ele stau pe veci cu tine,n-or sa moara timpurii.Tu esti singur,mic copil,caci tu iesi si vii si pleci ! Si ce chin ! Dar ce dor imi apesi...

Ah si ce superbe tablouri gasesc ! La fel de prafuite ca si cartea ce-o citesc inainte s-adorm.Disting printre ele pete mici de ceanura,si cum soaptele mortilor striga-n cor un "noapte buna" ce-mi da un somn teribil de neplacut !Dar ce sens fac eu aici,si ce directie ai tu? Sa-ti ghicesc eu panza,sa-ti ghicesc culoarea ! Dar ce-s eu ceruri,ghicitoare ? Si acum pe poala ta,moare randul de privighetori cioplite-n lemn.Iar tu stai si bodoganesti despre zeii aurii,despre Dumnezeul tau sinistru,despre afonul tau invatator,despre viata ta dezastru!Si ce macel urma a veni,cand dintr-un nor va cobori,bruma calda-n timpul iernii,si furtuna va porni si vei ajunge pe o strada-ntr-un desert!Dar de-ajus cu asta,deja casc a somn.

Ah si ce bibelou magnific ! O fecioara cu doi pui,si lupoaica moarta langa !Ce chipuri cadaverice,si ce minte plapanda.Cum sa fabrici o idee care-i deja uitata,langa matca unui stup veacu-si face o cucoana,care cauta miere,si se uita-ntrebatoare,nevazand roiul cum o-nteapa-n spinare ! Si pe lumea mea,sa se sparga geamul nesimtirii,caci te vad atat de palida,pe un deal al nemuririi...

Si carpetul e cam rupt,e cam folosit el,fie! Caci daca stai sa te gandesti la miile de persoane ce l-au smuls din podea ! Si-au calcat pe el cu forta unui bivol in calduri,caci ce duri erau ei,zei,de-au murit toti sub figuri de lemn ! Si cu paradisu-n brate,in cazanele de fier de prin iaduri unde florile cresc numai iarna !

Si ce vis edenic,si ce ochi rosii de plans.Intre patru pereti zac si eu la fel de patruns de amintirea ta,fecioara...Dar ce virgina cu bun gust,si ce tainic ea-mi asterne vorbe bune,cu mult tac,cu multa fantezie-n ele ! Si cum buzele-i se scalda intre suc de fructe vara,langa coltul zdrenturos de unde-a pornit navala...unui cer albastru.L-am innegrit cu timpul.Incep sa iubesc intr-un mod frivol toamna !

Si simt cum de la un timp formez ceva constant.Ca si plaoaie diforma ce cade mai tare sau mai slab.Nu mai simt cum e dezordine,si cum ma zbat pentru iertarea unui loc amorf si sacadat in gunoi ! Totul parca se linisteste,si mi-e frica de monotonie.Si un glas de sus cerseste putina armonie...

Ce sa-ti spun eu tie acum,dulce nemurire.Mi-a placut,si voi mai face monologuri.Iar acum in taina noptii iti urez cu usurare,inca-o luna plina,si deci prin urmare,si asfintitul de maine ! Dar ce chin,dar ce planset...si ce dor de anarhie,cand aceasta moare...