Reincarnare

Pielea de pe mana frige in relieful ce se scalda-n sange! Si cum s-ar zice ,focul ce nu arde stinge sufletul unui biet sarman ce cerseste intr-un colt de bloc retraierea!
Pe cand trupul isi da duhul intr-un loc uitat de lume,ah! , ce chin este sa mori,si ce placere e sa-ti ingropi firea! Caci ce povestesc acum se numeste reincarnarea fiecarei perechi de ochi,rand pe rand.

Precum inocenta rastoarna-n valuri de cristal indiferenta pusa-n lada cu gunoi a omenirii,asa tu altar de soapte,imi asterni pe chip in noapte inc-un cutit ce-mi sparge baloanele cu lacrimi.Si ce fapte-am rasturnat eu din sacul fara fund al luceferilor arsi langa luna,de catre ea,rand pe rand.Gasisem multi cu care sa vorbesc,gasisem multi cu care sa adorm,atatea portrete ideale,atat parfum de iasomie in mult somn ! Pana-ntr-un final in care adormiram toti deodata : "Si cu veghea cum ramane ?" intrebara-n cor toata masa de luceferi.Si raspunsul l-au gasit in rasarit !...

Dar ce soare hiptnotic ! Ce orbesc atunci cand ochii-mi casca pacea mea frivola si dezordinea din mine se asterne peste campuri cu maslini ! Si ce neagra-i boaba-n pom,si ce gust bun are ! Mai c-as da inc-un gand sa mai musc din disperare.Fii aleasa mea acum,fii portretul ideal,caci cersesc ca un nebun coltul tau de paradis.Dar sub flacari,rod e scrumul !

Intr-un parc pe-o banca odata am mazgalit pe-o foaie zeci de randuri despre zei si despre cum imi doresc o oaie.Si oaia mea colorata s-a scurs din pix,si n-a venit chiar niciodata,si n-o sa vina niciodata,pana nu voi vedea rosu cerul noaptea cand marea ar curge beata pe campii !Asa ca renunt la vis,si pun streangul de-un copac.

Si pe creanga lui calare sare-un mare,gras gandac ! Milostiv el ma roaga sa-mi retrag mana galgava de pe nod.Dar eu nu il bag de seama decat dupa ce ma musca,si-mi urla in urechi ca de nu ma dau ma-npusca ! Ras isteric,ploaie seaca de scuipat si razvratiri.Si omor gandacul negru ca si mintea mea p-atunci si ii doresc sa se renasca intr-un om ca mine .

Ca sa vezi acum o zi,vine-un copil si ma trage de maneca si-mi spune :
-Tu esti cel ce pune streangul ?
-Eu sunt.
Si copilul se revolta si-mi infige adanc cutitul.Caci sa nu ma sinucid,imi aduce el sfarsitul.

Acum stau intr-o gradina si astept sa-mi vina randul,sa ma nasc din nou in om si sa plang din nou siroaie de pe muntii de amar,visand la oaia mea de altadata.

Reincarnare! Strig la tine,lasa-ma odata !