sâmbătă, 3 iulie 2010

Hipnoza

Urmareste pendulul...stanga,dreapta...stanga...dreapta.Nu simti,nu vezi,nu auzi nimic,in afara vocii mele si a miscarii gentile facute de pendul in aer.Simti cum il taie,vezi cum il taie,auzi cum il taie...Pana voi numara la trei vei adormi.Un somn atat de adanc,atat de apocaliptic incat nu-ti vei aminti nimic,decat cosmarul in care vei intra dupa trezire.
Pleoape grele,maini incete,picioare lenese. UNU.
Urechi inchise,respiratia unei broaste aflate in hibernare,simt minimalizat. DOI.
Cap nul,corp nul,gand nul. TREI.

Bun,acum adu-ti aminte.Povesteste-mi despre ea.
-Clar de luna,stelele stateau asezate orizontal deasupra si sub ea.Partile-i erau goale,afundate-n intunericul cadaveric.Mormantul ei era construit pe un deal mort,din apropierea unei vai moarte,a unui oras mort,cu oameni morti.MIMI! Mintea mea e-un mim...mintea mea e-un mim.HAHAHA ! Mintea mea e-un mim...

Concentrare ! Continua povestea...

-Pe raul ce-i strabatea lacasul,un lup...Ba nu ,ba nu...o HAITA de lupi a venit venit sa bea apa.Le era sete,atat de sete incat raul cand i-a vazut venind atat de repeziti a secat,a murit si el,ca tot decorul de mai sus.Mintea mea e-un mim...Ce goi se simteau lupii.Si furiosi ! HAHA taare furiosi.Furiosi furiosi FURIOSI !

Gesturi zero,dragul meu.Intinde-te,relaxeaza-te,continua-ti povestea.

-Bine,bine.Era noapte cum ziceam,ba nu zi! Ba nu...nu...Noapte era ! Si clar de luna,si stele stateau asezate...

Ai mai zis asta,continua de la furia lupilor.

-Da,da.Atat de furiosi.Au plecat de acolo,indreptandu-se spre cimitir.Au luat fiecare momant la sapat,in speranta ca vor da de apa,cand dadeau numai de cadavre putrezite si duhoare.Vai ce urat mirosea ! Doamne,doamne.Parca erau o mie de abatoare concentrare intr-un mic parc plin de molime.Si au dat de mormantul ei...

Nu ai voie sa plangi,nu ai voie sa traiesti momentul.Povestea ta ,imaginile,sunt un film.Tu doar il vizionezi,nu te transpui in el.Continua.

-Da.Si au ajuns la mormatul ei.Au sapat.Sa fi vazut ce frumos li se vedeau labutele cum dau disperate pamantul laoparte in speranta gasirii unui strop de apa.Cata disperare,cata agonie !Cata frumusete...HAHA!Si si..si ea nu dormea.Nu ! Ea doar statea acolo,in casuta ei din copacul subteran,ii astepta.Si ii era foame,si avea o privire de mim.AHA ! Mintea mea..e-un mim ! Si ...

Si ?

-Si i-a taiat pe toti cu mainile ei masive,i-a mancat cruzi,cu blana cu tot ! Ochii i-a lasat pentru ciorile care mai veneau dimineata pe acolo,sau pentru mine.

Si de ce plangi ?

-Pai eu cred ca eram un lup.

Si ?

-Si m-am sinucis in speranta de a deveni om...

Cand voi ajunge la trei,vei fii om,te vei numi Chin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu