Prefa-te ca ma cunosti si saluta-ma.Hai incerca sa iti ridici privirea in ochii mei.Nu-i asa ca printre acel negru decolorat observi picaturi de viitor ? Uita-te atent.
Cumva te-am mai vazut,prin poze ale unor nuante de demult insetate de un dor nebun al irealitatii.Si acum te priveam prin chipu-ti de piatra.Nu schitai nimic,nici zambet,nici euforie,nici tristete…Stateai intinsa pe o banca din lemn si gandurile ma duceau incet prin alte parti.
Prefa-te ca ma cunosti de-o viata si lasa-ma sa te sarut incet.Nu voi brusca nimic,o clipa si apoi o vom putea sterge cu un burete imaginar,si cu o sticla de wisky.Degetele mangaiau obrajii tai imbujorati de iarna,sub un felinar din mintea noastra.Nimic extraordinar dar totusi interesant.Un iz tampit de vin imi invada insa visul,trezindu-ma brusc cu tigara intre degete.Totusi,doamna Nostalgie m-a lasat sa revin asupra realitatii mele.Un ochi plapand se deschise sub pleoapa ta irosita de vant.Ii irosea culoarea,nuanta,devenise rece,si morbid de ispititor.Ma strecuram printre imaginile vagi ce se rastalmaceau in fata mea,fara sa vreau.Imi controlai vointa si totusi imi placea.Cumva negrul tau din negrul incaperii era mai deschis.Vrei sa fugim ?
Viscol,ninsoare,inghet.Pe alei invinetite de frig,mergeam amandoi spre infinit.Nu tu soare,nu tu luna.Insa le inglobam pe toate sub fruntea ta.Nimic iesit din comun,nici aici,nicaieri.Nicio caldura nu iesea din mine sa te cuprinda,stagnanta absoluta.Dar lupii urlau la luna lor imaginara,si deci intre noi,putea exista o lume insorita.Ne despartea prea mult,dar sper sa ma apropii in curand…
Ce verde ? Ce albastru ? Tu devii acum culoarea mea.Chiar daca nu o sa stii niciodata.Prefa-te totusi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu