“Salut! Cine esti ?”
“Trecutul tau…”
Nu vreau ca lumea sa ma vada,asa cum sunt,asa cum respir printre ganduri risipite sub un apus de an,de soare,de fiinta.Lumina alba sclipeste inca insistent la geam,obsedandu-mi aluzia ca ai fi tu.Dar niciodata nu esti,numeri probabil frunzele copacilor de pe alta alee acum…
Credinta,libertate,vorbe spuse usor de lume ca sa trezeasca minti tinere si uituce,ca si un rau ce bruscheaza fiecare piatra in marsul sau disperat spre vale.Trebuie sa ma trezesc,oare ? Dar ce sansa as avea ? Oricat de mare,sub lumina ochilor tai,cerul cand iti zambeste,ea moare si ma ingroapa si pe mine,in acelasi trecut la care mereu ma intorc.Imi place prea mult…
Si nu vreau ca lumea sa ma vada,asa cum sunt,pe sub toate panzele albe batute de vant,printre capitulari in masa ale amintirilor ce nu te implica,totul e creat ca sa piara.Neguri blande de intuneric imi inclina incet capul spre o pozitie mai ferma.Ochii imi sunt dati peste cap si sangele zvacneste din adevarurile false ce tu inca le mai crezi.Cand totul e facut sa piara,mereu voi fi langa tine.Acum ,insa,acel mereu s-a terminat,l-ai decapitat.Lacul din care pescuiam amandoi era plin de pesti colorati,plini de viata,de aceea i-ai luat pe toti si ai plecat.
"REGRET CA INTR-O CUMPANA DE IDEI,SENSUL MEU S-A RISIPIT PE CARARI PE CARE LE-AI APUS ODATA CU TRECEREA TA PE ACOLO."Si asa ravasul vesniciei nemuririi a stagnat intre viata si moarte.Moartea era mai usoara,probabil ca Iadul suna mai profund,asa ca Raiul a fost desfiintat pe drumul lui spre mintea fiecarui gand ce nu te avea inaintea sa...
Nu vreau ca lumea sa ma vada,trecut al tau,ochi de copil statornic si cuminte,privind un teatru de papusi.Esti prea inocent ca sa fii lasat in ploaie,de aceea picaturile,pe mine,ar trebui sa ma doboare spre Iad.Insa nu o fac,tu inca ma aperi de undeva,si stiu asta.Nu vreau ca lumea sa ma cunoasca,ma regasesc decat sub paturi albastre de casmir ,pe campuri de maci intinsi sub rosul crud al soarelui.Sunt sigur ca orice margareta ar da acel “intotdeauna” ca sa fii tu cea ce ii asterne-n iarna somnul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu