duminică, 3 ianuarie 2010

Zece minute


"Bury all your secrets in my skin"...Ce amalgam de sunete imi inunda urechile...

Ce extaz trist imi invoca,ma darama...

Cadere.

Zac intr-o constienta vaga.Simt miscare in jurul meu desi nu disting nimic clar.Se invart forme mute ce schiteaza diferite semne stiute numai de ele.Organisme viu colorate formand niste desene ambigue in mintea mea adormita.Tresar cand ceva ma misca incet…si totusi cad…

Se innegreste oarecum spatiul dintre mine si lumea.Orizontul devine intunecat,lugubru.Ma simt captiv intr-un vid,intr-un univers propriu si brusc imi iau asupra mea dorinta de libertate,o materializez,se uita la mine,imi zambeste si ma cheama spre ea.Cine ar putea rezista unei asemenea tentatii?!Ma ridic,sau cel putin asa cred.In acelasi moment trupul meu devine inert,sufletul prinzand contur in spatiul si timpul formate de mine,de dorinta mea de evadare.” Come away with innocence and leave me with my sins”…inca un vers din viata mea se scurge.

Se contureaza ceva intr-un plan indepartat.Ma indrept incet spre acel loc,lenes,surprinzand fiecare particica de neant,de negru,analizand-o si gasind in fiecare atom cate o parte din mine.Inca nu zaresc clar acel ceva.Pare a fi o imagine sau o pictura.Incep sa grabesc pasul.” The air around me still feels like a cage”…Pe masura ce ma aproprii alerg din ce in ce mai tare vazand clar imensitatea acelui lucru care atarna ,rastignit de intuneric ,in fata mea.Era o sculptura,finisata si perfect alba,pura.Ceva straniu in negrul ce dainuia pretutindeni.Totusi te distingeam foarte clar.Iti vedeam conturul fin al chipului tau.Parul cazand in valuri peste umerii goi.Erai toata goala.Acest spatiu relativ in care ma aflam vroia sa imi dezvaluie ochilor perfectiunea trupului tau.Versurile melodiei capatau o rezonanta mai metalica,repezindu-se catre final intr-un ritm mult mai alert.Eram cazut pe “pamant” si te vedeam doar pe tine.Incep sa urlu si sa dau cu pumnii in vid…”And love is just a camouflage for what resembles rage again”.Te chem,incerc sa iti dau viata.Insa nu pot.Libertatea se retrage in coltul ei,afundandu-se in nicaieri,nu-i mai simt prezenta.Sunt captiv in aceasta cusca.Incerc sa ies,sa dispar din lumea asta,creata totusi de mine.Nu pot.

Zaresc ceva iesind din ochii tai.Lacrimi.Incep sa plang la randu-mi si ma grabesc pentru a-ti sterge acei stropi ce-ti pateaza puritatea.Revin in ritmul meu obisnuit precum si versurile melodiei,dupa mine.” I don’t deserve to have you”.Te mangai,iti mangai obrajii,iti sterg lacrimile,iti sarut buzele si ma amagesc cu aceasta reprezentare saraca,fara de suflet a ta.” I still press your letters to my lips/And cherish them in parts of me that savor every kiss”.Fiecare gand ce sta la baza noastra se scurge prin mine,imi da energia sa resist,ma face sa traiesc,sa imi sacrific fiecare vers din viata pentru tine,sa il atribui tie,sa ti-l daruiesc.Ma agit in infinitatea ce NE inconjoara.Versurile curg…curg…ca si mine.” I couldn’t face a life without your lights”…

Stau lipit de aceasta podea,fara sa ma intreb ce fac,fara sa stiu ce fac.Zambesc in nestire stiindu-ma aproape de tine,chiar si sub aceasta forma a ta.Imi droghez mintea cu tine,cu tot-ul tau.Acest timp relative incepe sa treaca foarte rapid,sa se alerteze scotand din acele infinitati de puncte negre imagini viitoare cu noi doi.Se invart toate in jurul meu.Incep sa rad voios vazandu-le imortalizate si atat de reale.Le gust pe toate in felul dictat de ea.Totul se petrece agonizant de repede,imi petrec bratele in jurul umerilor tai,te tin strans si imi inchid ochii,lasand aceasta stare de euforie trista sa imi sece si ultimul vers din mine.Si il astept alaturi de tine,de aceasta palida sculptura a ta.Simt cum se aproprie,simt cum ma distrug si cum te sfarami si tu sub degetele mele.Dar pentru un moment ,totul se opreste brusc,fix inaintea ultimului vers,parca vrand sa ma lase sa mai savurez o clipa alaturi de tine.Si la fel de brusc acele ultime cuvinte trec,si le simt tristetea.O simt la randul meu si in mine si cumva,si in tine.Infinitul se zguduie sub noi si se imbarliga cu aceleasi forme vage de la inceput.Mor aclamat de o mie de imagini cu tine ce-mi stau impregnate in mine si in jur.Mor cu tine in bratele mele si suspinand o soapta…Te iubesc.

Raze mici de soare imi patrund printre pleoape.Deschid incet ochii si imi vad prietenii cum se uita la mine,zicandu-mi sa ma duc la ora.Intreb alarmat cat e ceasul.Trecusera zece minute…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu