Dupa vreo alee,de pe vreun munte,cine stie ? Ideea este ca acum,poate se va ivi,putina lumina ,un monolog colorat…un rau de cromatic poate !
Insa nu,nu asa imi imaginez pictura.Mai degraba nuante sumbre,prin colturile impaienjenite de timp,in mijloc un mic orasel,un mic carusel…un lac cu apa dulce…otravita.Nu m-am gandit niciodata cum va fi la final.Orice final.Poate capitolele scrise in aceasta pictura ,sunt atat de bine sterse de cusatura covorasului incat ma cred…ei inca ma cred!...nebun.Insa nu sunt.Te citesc in fiecare seara printre gropitele din panza,ma gandesc,te mut printre ganduri,iti misc lent ochii de sus in jos.Ma aprobi in toate cele.Mostenirea pe care mi-ai lasat-o m-a schimbat oarecum.Din drumul innegrit am ajuns intr-un nor furtunos.Si totusi,cand te gandesti ca acela a fost,deci,doar calmul dinaintea furtunii,mai bine te duci si iti cumperi o franghie.Poate primesti si reduceri…
Trebuia sa fac ceva,dar,poate,am facut oricum prea multe.Prea multa ploaie,ninsoare,grindina…sange…lacrimi.Si totusi am si un burete,as putea sterge tot.Dar de ce sa curm viata preablandei Dureri ? M-a ajutat atat de mult in ceea ce sunt.Nebunia apocaliptica din condei,fastumul colosal din inima,ochii insangerati printre irisii negri.Vreau razbunare ! Insa de unde sa gasesc stropii de putere necesari? Vreau sa te tin strans in brate,Agonie,vreau sa iti fur si tie durerea,sa fug cu ea printre padurile verzui ale groazei ce incet imi preseaza teasta.Si o sa imi tai si parul ! Poate ma eliberez de tine,de lumea ta…
Si un martor teribilist al mesajului meu singuratic,intreaba undeva de pe o bancuta din spatele bazinului de vise,din mintea mea : “Vrei asta?”…Monoton,sincer,clar,raspicat : Nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu