Cred intr-o lume analog acesteia,poate mai frumoasa,mai delicata...Dar in orice lume as exista probabil ca as fi la fel.O bere intr-o mana,cu gandul saturat de cele anterioare,ma incred in orice frunza ce cade si-mi zice ceva bun.Un nebun mediocru.Poate un tablou de culoare fada...mai palesc din cand in cand,de pe-un munte,intr-o prapastie.
Iar acum,tot despre tine scriu.Singura umbra care a ramas si va ramane in mine,ghidandu-ma cumva,dupa propria ta expresie mentala,dar substituita cu ce as fi vrut eu.Si da,as fi vrut multe! Recunosc.Dar nu se pune,macar acum,faptul ca imi pare rau? Nu,si oricum ai plecat.
Usa inchisa,covorul cu bratele frante,prinse intre geam si asfintit,culorile de demult strapunse de infinitul obscur sleit de putere,din fumul unei tigari...fraze ilogice pline de tot ce simt ! Cred intr-un mort care umbla printre noi si duce vesti in iad.Cred intr-un plan majestuos de nedefinire a iubirii,niciodata ! Cineva pune la punct toate planurile astea,si ma tine la curent.Imi sopteste in somn,eu nu il vad.Si dimineata cand deschid un ochi,tot umbra ta apare peste geam,chemandu-ma.Niciodata nu vin,si nici nu voi veni.Insa ma ademenesti atat de frumos.Un strat subtire de cianura ,aflat pe buzele tale,ma opreste ,in schimb,de orice actiune,te desconspira.Tragicul ochi,inca albastru ,imi blesteama deciziile,insa le dau din nou viata,au fost cele corecte ! Cred asta.Cred intr-un contagios care imprastie numai venin,dar nu omoara ! Un Iisus,doi Iisusi...Haha.
Si n-ai sa ma vezi a doua zi,cat de bucuros sunt ca traiesc! Ca deschid inca o fereastra in mine,inca un sertaras,plin cu sute de foi,ce le scriu in minte ! Nu uita,atunci mainile ti-au tremurat...Le-ai taiat subit apoi,te-ai rastignit,m-ai luat cu tine.Trei Iisusi.
Cred intr-un soldat cazut in propriul sau sange,din cutitul aflat in propria-i mana,stema Sufletului nostru.Insa cum iti explici caracterul unui sinucigas care ia si pe altii cu el ?Trebuia sa fac ceva,un leac pentru infinit,un strop dintr-o lacrima,pe obraz,poate un stilou si o coala alba.Un rand ,doua randuri.Si apoi ? Nimic...Ramaneam opac armistitiului pecetluit deasupra testei mele.Ma dezgust uneori.Un sir de cuvinte glorioase,ma inchin in fata lor,si apoi imi tai beregata ! In vise,bineinteles...
-Poti ucide ?
Tu spui nu,ochiul cerului,fara pleoapa intr-o cumpana terestra,spatiala,morbida,te chemam,ma auzeai,ma urai dar a trecut rapid,in timp ce muzica inca zburda inca falnica printre stelele de deasupra noastra.Zapada,cristalina si vioaie,se topea la impactul cu furia mea.Ma urai...
Cred intr-un Decazut,in Crezul lui.In Crezul meu.Inca sper sa mai treci pe la mine,o scurta vizita,pe vecie.
Patru Iisusi.
Cascada Bâlea din Munții Făgărașului
Acum 11 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu