Sub orice-as insemna

Sub orice-as insemna se aduna o iluzie falsa de invincibilitate.Atat de ireala impresia din obrajii vostri patati,cat palma mea inca izbeste tampla,inca o face sa functioneze,ca un robot desigilat si dus la fiare vechi,ma aflu acum pe un drum mai intunecat.Bolnavul din mine n-a murit.N-a vrut sa moara ! Si eu nu-l pot ucide,iese afara,ma controleaza.Si cum totul se sfarseste,asa si incepe,dragii mei,caci panta pe care am apucat duce mult,mult in dedesubturile unei realitati pline de ghimpi ce-mi perforeaza stomacul,mainile ,picioarele.Un rastignit macelarit pe un soare apus,de catre luna hiduoasa acum,jalnica sub rosul aprins ce stralucea candva...

Sub orice-as insemna se gasesc pietricele si firisoare de nisip de care spatele meu se harjoneste cand e singur,nelegat de trup,de minte.Ma ustura,ma dor,se transforma in smoala si le iau una cate una cu o penseta ruginita care se topeste sub presiunea unor ganduri atat de tari la continut...Si nemuritoarea mea poveste revine,traieste,se intruchipeaza in propriul meu portret ideal care pleaca...Ma roade ceva inauntru,am ajuns sa ma disec si sa scot trandafirul uscat,sa ma uit mai atent la el,plin de dor !

Ah dragii mei,sa lasam de acum Marea Cadere sa inceapa...