Ghilotina

Trupul destramat mi-l carau ei, Calaii. Se chinuiau cu oasele mele rupte, pielea mea tocita,carnea batuta , pe scarile astea darapanate. Imi simteam corpul olog. Nu simteam decat buzele arzand, si ochii mei pictati pe un chip ars, sub o frunte ridata, o harta spre durerea mea. Cladeau fiecare treapta ,ei, Arhitectii, pe parcurs ce urcam.Un drum atat de anevoios.Atat de greu, o fi oare,sa ajungi la etajul superior al acestei case,Viata ? Stropi de apa picurau din parti din cand in cand, mangaindu-mi parul saten,murdar. Eram gol, fara frica de moarte, fara frica de ce se poate intampla.Priveam golul din fata mea cu o detasare sinistra. Ce putea sa mai mearga gresit ? Eu sunt gresit, altceva, e doar o repercursiune a Sinistrului,acea unica si mica parte a existentei mele care ma mai face sa ma crispez, sa rad, sa plang...sa zambesc.

Obisnuiam sa zambesc mult,sa rad mult, sa respir tot aerul de parca ar fi fost numai al meu. Sa epuisez orice strop de energie pentru a-ti fura surasul, a-l avea numai pentru mine,Dragoste. Dar ce nenorocite sunt sentimentele, si cat pot ele dauna unei minti slabe, ca a mea. Cuvintele pot taia prin ceata formata intre noi, dar ai asculta vreodata ?Ai lasa fumul sa treaca, si ai trece si tu din el? Nu. Caci asa merg lucrurile , exact cand crezi ca vor merge bine. Esti o cortina ce a coborat devreme.Si deliberat, am smuls-o si pe a doua, am lasat materialul ei tare sa ma ingroape, sa ma faca una cu scena.

 Si ce rol maret am avut ! Un veritabil tragic as putea spune. Un luptator ce pierde, desi ia deciziile corecte...sau corecte pentru el...Ce e , in definitiv, acest domn, Corect ? Il inteleg doar ca pe o interpretare a ceea ce cred eu ca e bine. Si nu a fost deloc bine ce am crezut eu. Vinovat !

Am nevoie sa iti simt inima scoasa din piept, sa ma asigur ca inca bate! Caci nu iti aud suflarea pe trupul meu, gadilandu-mi gatul, saratundu-mi buzele. Sunt impacientat. As vrea sa cada o zi peste mine, si sa o redecorez. Ai fi acolo ! Imi indepartez pleoapele de pe ochi. Vedeam scarile terminandu-se. Ceata si lesinul imi sufocara realitate.

Si trezit eram !

 Campul gol, plutind langa Luna.Stateai pe o patura si citeai o carte oarecare. Tot in jurul meu era atat de precar incat aveam impresia ca daca m-as concentra doar putin, totul s-ar sparge ca un panou de sticla. Dar nu puteam face asta, capul ma durea teribil. Si nu puteam sa nu ma uit la tine. Radeai cu atatea umbre in jurul tau. Ochii iti suflau fericirea mintii in toate directiile,nimic insa ajungand la mine. Eram protejat de acest Blestem. Te ocroteau chiar Calaii mei. Furisam ochii umbra chipului tau, incercand sa iti atrag privirea. In zadar insa. Luna, singura sursa de lumina pali pentru o secunda.

 Deschid ochii, si simteam cum gatul imi era cizelat intre doua bucati de lemn. Incerc sa ma uit sus,sa vad ce se intampla,dar nu puteam sa imi controlez corpul. Iesind din el. Imi priveam ghilotinarea de deasupra mea. Adusesera maretul instrument cat Luna isi odihnise vazul. Nu mi-era frica. Ma simteam simplu spectator la un circ de ciudati. Ma uitam cum ei mor, spre amuzamentul meu.

Fierul rece cade, capul meu sarind un metru inainte sufocat de atat sange, dandu-l afara.
Calaii si-au facut treaba. Imi intorc spatele, si pornesc pe alta linie..spre alta Ghilotina.